Am fost pe la Brăila două zile, am avut ceva treabă, și vineri după-amiază am fost ghid pentru prietenul Make venit la Brăila pentru Chira Chiralina.

Mi-a plăcut foarte tare să fiu ghid în orașul copilăriei, mi-am amintit locuri, istorii, mi-am amintit de momentele în care le-am descoperit și eu și am terminat turul cu un gust amar.

Gust amar pentru că Brăila moare, încet încet. Moare din punct de vedere administrativ, social, cultural și moare pentru că face nimic să își revină cumva pe linia de plutire.

Un oraș cu o arhitectură minunată, care ar putea oricând concura cu ce vedem în vest, dar care, spre deosebire de orașele din vest, are Dunărea lângă, insula mică a Dunării, și are un lac sărat despre care se spune că, atunci când nu era în paragină, avea proprietăți de vindecare.

Pe lângă arhitectură, are potențial cultural destul de mare pentru a atrage turiști, vizitatori, poate chiar investitori. Festival de canto, festival de teatru, festival de jazz, festival de folk și multe, foarte multe alte chestii. Are unul dintre cele mai bune teatre din România ( de exemplu, Marius Manole, Emilian Oprea sau Liviu Pintileasa au făcut pioneratul la Brăila), are încă o societate filarmonică și odată, pe vremuri, exista o fanfară a garnizoanei care cânta duminica într-un parc public.

Din păcate, nu vorbesc nici măcar ei despre toate cele de mai sus, nu se comunică, se refuză progresul, se mulțumește toată lumea să stea cu mâinile în șold și să zică „aia e”.

Pe lângă tot contextul cultural de mai sus, există și foarte multe personalități de pe urma cărora ar putea profita municipalitatea. Dar, în momentul ăsta, există doar casa memoriala Panait Istrati care e exploatată. Și care nu e chiar casa memorială, este agreată ca fiind aia, pentru că Istrati a locuit într-o casă vecină, acum proprietate privată. Lista cu personalități care ar putea fi exploatată este aici.

Putem spune că nume ca Johnny Răducanu sau Ana Aslan ar putea atrage niște activitate în oraș.

Economic vorbind, există context care ar putea fi exploatat eficient, dacă ar fi cineva care să își dorească să facă asta cu adevărat. Nu trebuie să fii strateg sau economist extraordinar, trebuie să ai un pic de viziune și să pui oamenii potriviți care să se ocupe.

Brăila este ultimul port maritim pe Dunăre, ceea ce înseamnă acces ușor pe mare pentru potențialii investitori. pe lângă asta, are cea mai mare suprafață agricolă arabilă din România, are insula mica cu potențial turistic, lacul sărat și destule altele. Tot în zona de turism ar putea intra și diversitatea religioasă: biserică armeană, bulgărească, catolică, lipovenească sau sinagoga.

Ce are Brăila acum? Nimic. Bătrăni, mulți bătrâni. Câțiva tineri, din care foarte puțini nu au profil de potențiali infractori și străzi goale.
Asta am găsit zilele astea la Brăila. Străzi goale, oameni încruntați, sau mașini foarte scumpe, expuse la intimidare sau la show-off.

Am niște prieteni care se ambiționează să stea acolo și pe ei i-aș decora cu cheia orașului pentru insistență.

Ce îi lipsește Brăilei de azi? Atractivitatea, perspectivele, conexiunile cu lumea de afară, perspectiva, inițiativa.

O administrație care să nu se laude că a deschis Mc Donald’s restaurant în Brăila, ca mare realizare a autorităților locale, ci să se uite spre Cluj sau Oradea, unde administrațiile locale sunt niște enableri pentru dezvoltarea municipalității.

Brăila ar putea fi salvată de la destinul unui oraș fantomă în 50 de ani prin niște politici clare, fiscale, administrative și dezvoltare pe termen lung, dincolo de lungimea unui mandat.

Și prima decizie ar fi să devină frecventabilă pentru tineri, care fie să nu mai plece din oraș, fie să revină după studii acolo.