M-am jucat destul de mult Plague INC încât să-mi dau seama că, deși ăla e doar un joc, suntem sortiți pierii, mai ales noi, românii, în caz de confruntare cu un virus mai ambițios. Cu toate astea sunt calm, sper că se va rezolva înainte să devină grav, semnele sunt bune, apare și număr de vindecări, partea nasoală e că a venit aici, prin cartier, în Italia.

Acum depinde de unde te uiți și ce date vrei să crezi, din mulțimea de știri pe subiectul ăsta.

Totuși, nu pot să nu pic pe gânduri, pentru că ai noștri ne anunță că e totul ok, suntem pregătiți.

Abia asta mă sperie, că noi suntem țara care atunci când anunțăm că suntem pregătiți, ne lovește ce-i mai rău.

Să ne amintim ce bine pregătiți am fost la Colectiv, să ne amintim ce epidemii de gripă cu câte sute de morți am avut, să ne amintim că suntem ăia care avem o piață neagră de medicamente și că suntem ăia care nu asigurăm vaccinurile pentru copii, care ar trebui să fie gratuite.

Toate astea de mai sus sunt ușor de găsit, la un search pe google distanță.

Dacă izbucnește o epidemie de coronavirus la noi, there is no hope. Vor supraviețui cei puternici, degeaba facem provizii, ne ascundem în munți, purtăm măști sau ne spălăm mai des pe mâini.

Leacul pentru boală va fi vândut pe sub mână, pentru un pol de bani, bătrânii sunt condamnați și noi, ceilalți, ne vom zbate să ne salvăm copiii.

În timp ce politicienii ne vor asigura că suntem pregătiți.

Cam ca în walking dead, doar că va fi pe bune.

Știu, e prea pesimist, dar viitorul nu sună prea bine.