Pentru cine nu-l ştie: aici
Ţin minte că atunci când l-am văzut prima dată, acum cred vreo 20 de ani, la televizor am fost uimit cum poate un orb să cânte la pian. Apoi am descoperit şi alţii de talie mondială care făceau acelaşi lucru. Dintre toţi din generaţia lui, pe care i-am mai ascultat de-a lungul timpului, George Nicolescu m-a atras cel mai tare. Nu ştiu exact de ce, poate pentru că are un talent aparte de a transmite emoţia mesajului din cântec. Fie el vesel sau trist.
Două exemple:
Unu
Şi doi.
Şi mă bucură să văd că din generaţia artiştilor vechi, George Nicolescu a avut ocazia să apară şi în colaborări contemporane, cu UNU şi Shift. Oricum, mult mai bun decât clownii afoni care se perindă prin muzica româneacă actuală.
0 comentarii Adaugă comentariu
Comercialul din radio nu apreciaza valoarea. Iar publicul este educat gresit ! pacat !