Mă uitam la cum desconsideră toată lumea măsurile recomandate de autorități și cum sâmbătă a fost măcel prin oraș, prin parcuri, pe la păduri, la grătare. Peste tot, ce să mai.

Discutam cu niște intelectuali rafinați pe un grup operativ, că singurii papagali care stau izolați în casă suntem ăștia, activi pe internet, care ne mințim frumos în bulă că oamenii respectă și e util să stăm izolați în case. Pentru că restul populației nu dă doi bani, au treburi importante de făcut, trebuie să ceva, numai să nu stea în casă.

Revenind.

Tot ce am observat perioada asta este o lipsă acută de lideri, de încredere, de respect pentru autorități. Nu doar la noi, ci peste tot în Europa, dar la noi mă interesează cel mai mult.

Nu avem lideri adevărați, oameni care să lase impresia că pot călăuzi poporul prin foc și pară, și îl vor scoate la lumină, cu pagube minine. Oameni care să transmită încredere, responsabilitate și înțelegere (understanding), fără să lase impresia că sunt maradoniști de piața mare de la Brăila.

Președinte nu avem, dar asta știm deja de 6 ani. A prins mandatul nr doi ca să nu iasă Dăncilă, care ( dați cu pietre) era mai activă, mai implicată și mai prezentă de o mie de ori decât Klaus.

Președinte care a apărut de vreo 3 ori, a zis ceva de responsabilitate și precauție și că ne anunță Ludovic Orban dacă mai e ceva.

Păi pentru ce mai ești căpitanul suprem al oastelor române?

Premierul Orban zici că e mereu trezit din somn și pus în fiecare zi pe altă funcție, unde nu știe ce are de făcut, dar trebuie să țină o prezentare.

Ne spune că vom lua măsuri, ne vom asigura că se vor găsi soluții și vom sprijini mediul de afaceri și o să fie bine cu sănătatea, ne zice ministrul de finanțe ce măsuri vor fi.

Nici o măsură, toți cunoscuții mei din zona de business suferă în momentele astea, dar de bugetari nu a pomenit nimeni nimic. Nici de pensii speciale. Iar suferă doar privatul.

Asta când nu se întoarce la Klaus, să ne zică el.  Exact ca în bancul ăla cu „intră tu că pe mine mă pufnește râsul”.

În Raed Arafat nu știu cine mai are încredere, după ce episoadele Colectiv, Apuseni și Sutghiol. Când zice el că avem tot ce ne trebuie și suntem bine, înseamnă că nu avem nimic și de fapt suntem în rahat până în gât.

Ministrul de interne nu știe nimeni cine este, de ce este acolo și are mari carențe de comunicare.

Nu riscă nimeni să ia măsuri drastice pentru că vin alegerile, și na, capitalul politic trebuie conservat.

În cine să ( mai ) credem? În toți cei care au un limbaj dublu?

În același timp ne mirăm că sunt cozi la biserici și oamenii se îmbulzesc să se împărtășească cu aceeași linguriță, pentru că trupul lui Hristos nu poate fi contaminat.

Poate ar trebui să învățăm ceva din asta, înainte să aruncăm cu pietre în ei și să-i stigmatizăm.

Biserica și divinitatea sunt singurele constante din viața enoriașilor, pentru unii e singurul refugiu din calea cotidianului, se duc acolo pentru că sunt primiți în fiecare duminică și nu li se cere nimic! Nu te costă nimic să intri în biserică și să participi la slujbă. Și popa nu umblă cu jumătăți de măsură, să vedem pe la diacon, pe la patriarh, ce o mai zice.

Nu, popa zice că ala e cuvântul lui Dumnezeu, și așa rămâne.

Și înainte să aruncăm ( din nou) cu pietre în enoriași, popi și patriarhie, să nu uităm că, business-wise, biserca face bani și pe timp de moarte accelerată.