De când cu nebunul ăla de la Discovery a început isteria cu training-urile de supravieţuire în sălbăticie. Team-bulding-uri, cursuri, tabere şi tot felul de organizări pe bani buni care să te înveţe ce să faci în caz că rămâi izolat undeva departe de civilizaţie.
Eu nu le înţeleg deloc şi nu le văd sensul. Majoritatea sunt adresate oamenilor din companii, care în majoritate nu merg altundeva decât pe valea prahovei sau litoral. Îmi e greu să cred că poţi rămâne izolat în Predeal, doar dacă nu eşti mort de beat şi cazi dracului într-o gură de canal fără capac. La fel şi la mare.
Cei care sunt cu adevărat pasionaţi de munte şi expediţii departe de aglomeraţie ştiu foarte bine ce au de făcut şi cu ce trebuie să se echipeze atunci când pornesc la drum. Plus că trăim în era online şi a telefoanelor deştepte. După ce ai pus poza cu peisajul, poţi foarte bine să ceri ajutor cuiva.
E foarte greu în zilele astea să ai ghinionul de a rămâne în vârf de munte de unul singur, doar dacă nu eşti cretin şi o iei la pas de nebun în urma unei certuri cu gagica.
Ar fi mult mai utile nişte cursuri de circulat cu metroul sau transportul în comun de suprafaţă ( gen – dă geanta cu laptopul jos din spate), de comportament în trafic, de ce trebuie să aprinzi farurile pe timp de ploaie sau ceaţă şi multe altele care ar avea o aplicabilitate mult mai mare în cotidian.
