La final nu rămâne nimic

Articol din categoria: andreiu

Am fost ieri cu ceva treabă prin zona olteniei și am trecut și pe la casa bunicilor, care este nelocuită, într-un capăt pustiu de sat, din 2013. Tot satul e aproape depopulat, mai sunt câteva case locuite, care probabil vor avea aceeași soartă, peste câțiva ani, nu foarte mulți.

Și mă gândeam la toată munca alor mei, bunicilor, care au muncit toată viața lor, zi lumină, să aibă, să facă, să strângă, să adune, să nu-i râdă lumea, să tragă tare, la câmp, în curte, în casă.

Și cam asta s-a ales de toată munca lor, de-o viață. Taică-miu e departe, nu se va întoarce niciodată acolo, în cel mai rău caz va rămâne la Brăila, în cel mai bun, îl voi convinge să vină lângă noi, în București sau pe lângă.

Eu nu mă duc acolo, pentru că nu am ce face. Nu pot exploata casa nici turistic, nici pentru vacanță, mai ales pentru vacanță ar fi peste mână: satul e pustiu, faci 4 ore de condus de la București, nu ești aproape de Dunăre, de pădure, de munte, de nimic. E un sat în mijlocul pustiului.

De cumpărat nu o cumpără nimeni, nici nu se pune problema. Am dona-o, dar nu avem cui. Și, cel mai probabil, la un moment dat se va prăbuși. Cu tot cu sudoarea depusă de cei bătrâni ca să o ridice și să o întrețină.

Am mâncat ieri un măr din curte, ca să-mi aduc aminte de copilărie și cum mi se sterpezeau dinții muscând din merele alea verzi și acre oțet, dar care îmi plăceau la nebunie când eram copil.

Și probabil asta e soarta satului românesc, în majoritatea lui, exceptând satele care sunt lângă orașele mari, de unde se poate face naveta spre locurile care oferă joburi.

Mii de povești de viață închise în case care stau să se prăbușească, pentru că nimeni nu le mai deschide ușa.

13 comentarii Adaugă comentariu

  1. #1 Comentariu nou

    nu aveai ceva mai înspre mine, ce iarbă mai tundeam, ce copaci mai toaletam…

    • #2 Comentariu nou

      sa fi fost macar mai langa pitesti, ca ma duceam singur la tuns

  2. #3 Comentariu nou

    Trist.

  3. #4 Comentariu nou

    Vor avea aceeasi soarta ca satele din Bulgaria.. Goale, triste, abandonate complet.

  4. #5 Comentariu nou

    africani, aia care mor de caldura si lipsa apei, oameni de munca fizica, poate o vor ei, donata.

    baga un experiment, umple satul de emigranti 🙂

  5. #6 Comentariu nou

    E cumva loc de mai multe informatii, ca nu se stie niciodata? Daca nu localitatea, macar o raza de 10-15 km ori distanta pana la cel mai apropiat oras.
    Multumesc

    • #7 Comentariu nou

      30km pana la Bailesti, comuna se cheama Afumati

    • #8 Comentariu nou

      Multumesc frumos. Stiam pe cineva interesat de asa ceva in zona Caracal, Draganesti, Rosiori si credeam ca e mai prin zona. O zi buna!

  6. #9 Comentariu nou

    Bună ziua, dacă o donați, chiar v-aș ruga sa ma contactați sa discutam. Unde anume este mai exact?
    Ar fi păcat de ea sa cadă. Totuși, este locul care a adăpostit niște vieti…poate suna sentimental dar ăsta e adevărul.
    Bineînțeles, as dori sa discutam în particular dacă se poate. O zi buna.

  7. #10 Comentariu nou

    Frumos scris, dezolant sentiment. Mai vorbeam ieri cu un proprietar de pensiune din Buzau, spunea ca satele astea trebuie sa dispara, continua sa existe din inertie, au ramas suspendate in timp, nu folosesc nimanui. M-am revoltat in sinea mea, copil cu copilarie la tara, dar nici nu l-am contrazis…

  8. #11 Comentariu nou

    Și mă gândeam la toată munca alor mei, bunicilor, care au muncit toată viața lor, zi lumină, să aibă, să facă, să strângă, să adune, să nu-i râdă lumea, să tragă tare, la câmp, în curte, în casă.

    Cât de mult i-am disprețuit pe cei din satul alor mei pentru chestia asta, cu rușinea.

  9. #12 Comentariu nou

    Buna, Andrei! Eu am copilarit in Lipovu si aveam rude si la Silistea Crucii. N-am mai fost de foarte mult timp in zona, dar recunosc sentimentul dezolant care te cuprinde cand vezi ca nimic nu mai e cum era. Dupa moartea bunicilor mei, in gospodarie locuiesc matusa mea si sotul ei, deci nu e chiar totul dus de rapa. Cat or mai putea si ei.

Adaugă reply - Ioana

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.