M`a trezit dimineata asa un aer rece de m`a lovit nostalgia peste fata. Imi era atat de cunoscut frigul diminetii astea de 1 septembrie. Si imi aduce aminte de zilele de inceput de septembrie din urma cu ceva ani, incepute cam acum 18 ani si terminate cam acum 6, cand inceputul de toamna insemna inceputul pregatirilor de scoala. Goana dupa rechizite, dupa cele mai tari caiete, preferabil A4 cu arc. Daca mai gaseai si cu coperta frumos colorata si brand`uita Fishbone, puteai fi sigur ca o sa fii in cercul oamenilor cool care aveau asa ceva. Apoi fuga prin magazine, piete dupa un rucsac frumos, cu cat mai multe buzunare, care sa`ti consolideze locul in acel cerc mai sus mentionat. Urmau nemultumirile tale, ca si bondoc cu aspiratii de mare scoler, cu privire la hainele pe care ti le cumparau parintii. Tu voiai blugi si tricouri, ei uniforma si camasi cu patratele albastre. Ei te voiau cu tunsoare cuminte, tu nu stiu cum te visai, ca mult a trecut de atunci. Si tot asa pana in marea zi de 15, cand era timpul sa te revezi cu colegii de clasa, sa stai o saptamana fara sa faci nimic in afara sa povestesti cum ti`ai petrecut vara, cat de cool a fost sa nu`ti faci tema pentru ca nu stiu care colega a fost atat de draguta incat te`a lasat sa o copiezi de la ea in ultima saptamana. Lucrurile s`au mai schimbat din primul pana in ultimul 15 septembrie petrecut ca si elev, dar esentialul nu s`a schimbat. Aceeasi senzatie, aceleasi emotii de inceput, incat uneori imi doresc sa nu fi crescut asa repede, sa fi putut da timpul cu o viteza mai incet
