Mă uitam un pic peste presă zilele astea şi inevitabil că am văzut discutându-se şi despre sesiunea a doua a bacalaureatului. Nu vreau sa redeschid subiectul, nu vreau să arăt cu degetul şi să mă bat cu pumnul în piept că pe vremea mea se făcea şi se dregea.
Nu, mă uit cu uimire la generaţia asta care vine din urmă şi care se va trezi peste ceva ani că nu ştie încotro s-o apuce. Cu şcoala nu au fost în cele mai bune relaţii, o meserie este mult prea injositor să o înveţi, deocamdată e comod şi cool să o ardă pe banii părinţilor.
Dar mă întreb ce se va întâmpla peste 10-15-20 de ani, când părinţii nu le vor mai putea da şi ei nu vor şti să facă absolut nimic pentru a supravieţui?
Vor deveni asistaţi sociali? Dacă da, am fi oare dispuşi să-i suportăm şi să le plătim ajutorul social, ştiind că ei au făcut asta cu bună ştiinţă, nu pentru că au suferit de vreo boală care i-a împiedicat să se dezvolte?
Vor deveni şomeri?
Vor emigra? Dacă da, câţi? Şi unde? Şi ce vor face, dacă nu ştiu nici aici să facă nimic?
perspective via shutterstock
0 comentarii Adaugă comentariu
Vor emigra in tari unde inca au nevoie mare de oameni care sa munceasca cu spatele, cum ar fi Australia.
Sau poate, doar poate, undeva pe parcursul drumului se vor trezi si vor incerca sa faca ceva cu viata lor?
Acuma eu cred ca trebuie sa ma trezesc din vis 🙂