E numai în capul meu sau ne degradăm în ritm accelerat?

Articol din categoria: andreiu

Mă uitam în weekend la mare, pe plajă, când s-au apucat niște băieți să se bată cu sezlongurile pe plaja modern, că e din ce în ce mai greu să găsești pe cineva care să nu aibă potențial de infractor. Știu, sunt judgemental, dar faceți și voi exercițiul ăsta.
Mergeți pe stradă, mergeți prin parcuri, prin mall-uri, pe unde vreți și veți vedea exact despre ce vorbesc. Și e extinsă deopotrivă și la femei. Știu un caz de mamă care a fost agresată, lovită, scuipată de o altă mamă la locul de joacă. Mame, de față cu copiii. S-a ajuns la poliție.
Ani de zile am repetat obsesiv că nu am de ce pleca din țară, că este chiar ok. Suntem mai bine ca acum 10 ani și infinit mai bine decât acum 20 sau 30.

Ok, nu ne mișcăm cu viteza dorită, dar facem pași în față. Trăim mai bine, suntem într-o țară sigură, și în orașele mari avem cam tot ce ne trebuie. E ok de crescut un copil, cu toate că nu s-a construit nici o creșă, grădiniță sau școală din 1990 încoace. Ne descurcăm, găsim soluții, avem resurse.

Și m-aș fi așteptat să continuăm drumul progresului și al pașilor înainte și la nivel de societate, adică cu totalitatea oamenilor care compun chestia asta pe nume stat.

Doar că nu. Mi se pare că devine din ce în ce mai periculos traficul, mersul pe stradă, nu trebuie să faci nimic ca să pici într-un scandal apărut de niciunde, Văd din ce în ce mai des știri cu tot felul de scandaluri, bătăi, lupte, oameni bătuți în trafic, șmecherie pe toți pereții, oriunde te uiți. Șmecherii parcă au luat țara captivă și își fac de cap nestingheriți de nimeni.

Și ajungem, involuntar, la copii. Pentru că se apropie momentul școlii și nu vreau să-mi expun copilul unui mediu în care majoritatea să fie copiii șmecherilor, care sunt învățați de mici să fie bully, să nu respecte nici o regulă, normă sau să știe de politețe, empatie sau respect.
Și nu, orice ai face, oricât de tare ai educa tu copilul tău că prin dialog și negociere rezolvăm conflicte și putem să ne respectăm reciproc deciziile luate, toată vorbăria asta pică atunci când un mic boss va împinge sau va lovi copilul tău, pentru că el așa știe că se rezolvă lucrurile, că așa a fost învățat.

Și ce poți face pentru copilul tău este să-l duci într-un mediu sigur și să amâni cât de mult poți momentul întâlnirii celor două curente de gândire și de educație a copiilor. Sau să trăiești cu speranța că nu se vor întâlni vreodată.

Ni s-a schimbat fundamental și sistemul de valori. Nu mai primează educația, cultura, lucrul și meseria făcute cu bucurie și demnitate, acum e pe showoff și gratificare instantanee: mașini, haine, palate, șmecherie. Cu cât mai mare și mai multă, cu atât mai bine.
Vedem asta de sus, de la conducere, până jos, în stradă.

Și stau și mă gândesc: oare am făcut bine că am rămas aici? Oare fac bine să rămân și să-mi cresc copilul aici? Oare e prea târziu să-mi schimb decizia acum? Unde o să ajungem peste 5 ani, ca să repet un clișeu de HR?
Oare ne vom putea izola la nesfârșit în bula noastră încercând să ignorăm ce se întâmplă în jurul nostru? Oare vom putea feri copilul la infinit de zona aia de societate?

Oare ce dracului facem când închidem telefonul și vedem că afară nu e ca pe instagram?

15 comentarii Adaugă comentariu

  1. #1 Comentariu nou

    Nu pot decât să fiu de acord. De câțiva ani au început să apară tot felul de nebuni care par că au ca singură ocupație scandalul. Scandal în trafic, scandal pe stradă. Nu te mai poți feri, oriunde te-ai duce. Cred că o să ajungem să ne uităm peste umăr soon enough…

  2. #2 Comentariu nou

    Iti raspund eu, trebuia sa pleci inainte sa faci copilul, si eu la fel, acum e mult mai greu.
    Mai adauga faptul ca pe masura ce au trecut anii a crescut si remunaratia aici, de la un punct e greu sa gasesti afara un salariu care sa-ti ofere aceeasi putere de cumparare (vezi numbeo cost of living comparison).

    Traim in bula si tare mi-e ca se micsoreaza in loc sa creasca; fuck this country, daca inca mai poti si te tine cara-te cat mai poti.

    • #3 Comentariu nou

      *remuneratia

    • #4 Comentariu nou

      yep, ma tot gandesc

    • #5 Comentariu nou

      poate la un moment dat nu mai conteaza dor banii si e mai mult unc alcul ok o sa fim mai saraci da civilizatie…

    • #6 Comentariu nou

      Asa este, apoi citeste si articole de genul asta: https://zoso.ro/motive-intoarce-romania/
      Apoi naiba mai stie ce sa faci.

  3. #7 Comentariu nou

    Anxietatea de pandemie va scoate mustul din psihopați.

  4. #8 Comentariu nou

    Opinia mea este că totul pleacă de la lucrurile mici, adică de la mici încălcări ale legii care rareori au consecinte. Treptat oamenii nu mai înțeleg care este comportamentul corect și cred că totul este posibil, adică este normal sa faci ceva încălcând legea, iar în momentul în care nu mai poți face acel lucru apare frustrarea, pe care unii și-o exprima prin violenta.

    De exemplu dacă mergi cu mașina prin unele zone din oraș unde e liber și e limita de 50 sau 60 km/h dacă mergi cu viteza asta deja primești flashuri sau claxoane sa te dai pe banda 1.

    Nu mai zic de parcare că fiecare parchează unde apucă – să ne imaginăm că mașinile parcate ilegal s-ar ridica și șoferii ar fi amendați. Evident că în București nu există locuri de parcare legale pentru cate mașini sunt, unii oameni nu si-ar permite taxa de parcare, deci probabil peste o treime din mașini ar dispărea, daca nu chiar jumătate, iar asta ar avea ca si consecințe :
    -traficul ar fi mai aerisit
    -pietonii ar avea loc pe trotuare
    Astfel, in acest mod s-ar elimina 80-90% din sursa frustrărilor din trafic.

    Atâta timp insa cat omului i se pare de la sine înțeles să aibă mașina, să o parcheze oriunde, să depășească viteza legală, să treacă pe roșu la semafor etc. el își va face calculele în funcție de asta – de la mine de acasă până în zona X fac atata timp iar daca nu pot ajunge în acel timp apare frustrarea.

    Este evident că și în alte domenii sunt probleme care pot duce la frustrare, unele probleme ar putea fi rezolvate foarte simplu și am avea o viață mai buna, doar că în mod real nu se poate deoarece mare parte din populație dorește acest mod de viață – iar asta este foarte simplu de văzut prin faptul că în ultimii ani in București nu a putut fi implementată practic nicio metoda prin care sa se respecte legea in privința parcării mașinilor deoarece toate inițiativele au fost puternic contestate.

    • #9 Comentariu nou

      amin

    • #10 Comentariu nou

      bucurestiul e in caz aparte in care nu se face nimic. Daca inainte se mai mima ceva acuma e horror, politie neam, cocalari peste tot, nimeni nu sta la rosu se merge extrem de tare, gunoaie si lista poate continua, practic in clipa de fata e un oras neguvernabil un denu exista o autoritate sinu exista macr ideea de lege, oamenii nu inteleg ca a calca legea e ceva gresit – ieri la Cora Pantelimon se uitau ciudat la mine indienii ca aveam masca, ma asteptam sa ma ia la. misto – doar un exemplu….

  5. #11 Comentariu nou

    In mod cert au greșit în momentul în care ai decis să ramai aici. Optimist fara sens. Exact așa sunt și eu, am comis-o imediat după revoluție (da, am o vârstă) când prietenii mei isteți au părăsit țara și mă chemau și pe mine. Dar eu :”Nu, va fi bine și aici!”. Looser.

  6. #12 Comentariu nou

    Poate sunt individualist dar merg pe principiul ca o singura viata ai, si in loc sa astepti sa se schimbe Romania in mai bine (si sa te bucuri de asta la 80 de ani), mai bine te muti intr-o tara unde lucrurile sunt deja asezate cum ar trebui sa fie. Si cu cat faci miscarea mai repede, cu atat e mai usor si rapid pentru copil sa se integreze. Si da, e posibil sa trebuiasca sa faci un pas inapoi la inceput la capitolul venit discretionar (castiguri – taxe si cheltuieli necesare) dar e doar temporar si apoi e loc de crescut. Dar castigi infinit mai mult prin accesul la civilizatie decenta cu oportunitati mai bune pentru familia ta. Cel putin in cazul meu asta a fost motivul pentru care am plecat din Romania, facand initial un mic downgrade la stilul de viata dar castigand infinit mai mult prin eliminarea multor factori de stres plus adaugarea unor noi oportunitati si facilitati de care nici nu eram constient cat timp locuiam in Romania (cam ca in mitul pesterii al lui Plato). In alta ordine de idei, pentru mine mutatul din Bucuresti in Londra a avut cam aceeasi anvergura cu mutatul din Braila in Bucuresti, cu zece ani inainte. Dar, cine stie, peste alte cateva zeci de ani poate o sa ma ramolesc si o sa mi se faca dor de Dunare… 🙂

  7. #13 Comentariu nou

    Daca Romania are o sansa sa scoata putin capul deasupra apei, bucurestenii.vor fi ultimii la care va ajunge aceasta binefacere.
    Situatia Bucurestiului in special precum si a tuturor marilor centre urbane active si producatoare de bunastare materiala e rezultatul a cca 2.5 decenii de acumulari galopante de stres, de practicare a unui corporatism gaunos, de alergare dupa „oportunitati”, de „provicari”, de COMPETITIVITATE extrem de prost inteleasa, aplicata si stimulata.

    Pe fondul unei neimplicari majore a autoritatilor in reglementarea vietii acestor cetati in pas cu dezvoltarea, pe fondul coruptiei galopante care altereaza egalitatea de sanse si fair play ul, pe fondul aruncarii in derizoriu a legilor si rigorilor, pe fondul deteriorarii actului de justitie a celui educational in scoala si a celui parental in familii a rezultat o populatie inebunita de stres, presata de timp, de obiective materialiste, de competitia cu toti ceilalti pentru un loc ‘mai in fata’, pentru 1000 eur in plus, pentru 1001 de alte rahaturi de gen.
    In timp ce un alt munte de stres crestea din frustrarile si dezordinea acumulate in viata personala: probleme cronice de sanatate timpurii, familii nefunctionale sau destramate, copii dezechilibrati emotional, etc.

    Am trait cativa ani in Vest, incl in America goanei dupa succes. Niciunde nu am intalnit ca majoritatea oamenilor cu capul pe umeri sa puna obiectivele materiale inaintea celior de calitate a vietii personale. Deasemenea, nicaieri oamenii nu leaga exclusiv sau in mod necesar calitatea vietii de nu stiu ce acumulari materiale. Asta le da o detasare si o liniste pe care nu prea le intalnesti in RO.

    De asta viata in orasele mari si.mijlocii din Vest este mai tihnita, mai.predictibila, mai organizata, mai satisfacatoare pentru adult si mai propice pentru dezvoltarea copiilor.

    Ne-am obisnuit sa comparam RO vs Vest prin prisma salariilor raportate la puterea de cumparare. Capcana clasica. Pentru ca desi aceiasi €/$/£ cumpara ceva mai multe bunuri in RO, in Vest cumpara ceva intangibil si infinit mai valoros: un standard de viata net superior pentru adult si copii la un nivel care in RO nu va fi posibil multe decenii de acum inainte pana cand paradigma vietii de soricei alergand in interiorul rotii nu se va schimba (noua generatie si pandemia pare ca au deschis deja niste brese…).

    Concluzia :
    in RO s-au facut si inca se mai pot face bani multi relativ usor dar nu vei avea niciodata calitatea vietii din Vest.
    Niciodata nu e prea tarziu sa pleci (sau sa revii, cazul meu) in Vest. Existenta copiilor in viata ta nu face decat sa adauge motive suplimentare de a urgenta plecarea. Functie de varsta, ideal sa ii muti la inceperea unui nou ciclu de invatamant (primul an de scoala, primul an de gimnaziu, primul an de liceu) dar ideal, cat mai repede.

  8. #14 Comentariu nou

    NU stiu ce sa spun, dar, timpul o cam ia razna, se scurge enorm de repede. Ne ducem pe apa sambetei toti…

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.