Stiu ca o sa imi iau injuraturi si apostrofari maxime dupa articolul asta, dar de mult ma framanta subiectul asta. Si, desi am incercat din toate puterile sa inteleg, nu am reusit deloc sa-mi dau seama de unul singur.
Ma intreb de ce au aproape toate femeile in dotarea standard o doza de rautate care in majoritatea cazurilor nu poate fi combatuta cu nimic. Exemple ar fi destule, dar o sa ma rezum numai la doua pe care le-am intalnit frecvent:
- Intre femei nu exista prietenie adevarata decat in foarte putine cazuri. In cele mai multe, relatia dintre doua femei se rezuma doar la un pact de non agresiune. Intotdeauna am observat ca primul instinct al unei femei, atunci cand cunoaste o alta persoana de acelasi sex, este ca in primele 15 secunde sa ii caute defectele: machiaj, haine, silueta, asortare, etc. Abia dupa ce respectiva trece testul primului contact vizual are dreptul la o sansa de acces in anturaj.
- Intotdeauna, cand vine vorba despre iubitul/sotul ei, incearca sa aplice dictonul “divide et impera”, de cele mai multe ori cu succes, mai ales cand vine vorba de scos partenerul din grupul de prieteni. Nu stiu daca e din egoism sau feminism, dar intotdeauna incearca. Daca si reuseste, cu atat mai bine. Aici am un exemplu concret, fost prieten din copilarie, de pe la 2-3 ani, pana pe la 20. Acum doi ani a facut nunta si nu a invitat nici macar pe unul din gasca. De tinut legatura nu se mai pune problema. Caz pierdut. E si vina celor care accepta sa se rupa de prieteni.
Acum sper sa nu credeti ca sunt cel mai mare misogin si ca am ceva impotriva femeilor. Nu, sunt de parere ca au foarte multe parti bune si fara ele nu am exista. Atat la propriu cat si la figurat. Stiu sa ne sustina sau sa ne blameze atunci cand situatia o cere. Ne dau nastere, ne cresc, ne formeaza ca mame, apoi ne dau in primire altei femei care sa ne creasca si sa ne formeze pana la adanci batraneti. Pentru ca suntem niste copii prosti toata viata, noi barbatii. Copii care mai au nevoie sa se joace cu alti copii din cand in cand. Daca nu cu jucarii, atunci la bere.
3 comentarii Adaugă comentariu
Când găsești explicația să-mi zici și mie. Și să mi-o arăți pe fata care ți-o dă, mi-o fac prietenă, jur 🙂
Dar eu nu fac asa…. Mie imi plac toate tipele pana la proba contrarie 🙂
Căutam și eu niște subiecte pe această temă până am dat de acest blog. Ai descris si ai nuanțat atât de bine niște situații de zici că ai fost femeie într-o altă viață.
Nu am încercat niciodată să-l îndepărtez pe partenerul meu de prietenii lui. Atunci când a vrut să bea câteva beri cu amicul lui, l-am dus eu cu mașina, am fost pe la botezuri, nunți de-ai prietenilor lui, chiar dacă am simțit că partenerele prietenilor lui nu „mă înghit” am lăsat de la mine și am fost prezenți. Cred că mă dieferntiez putin de ele si nu as putea agresa gratuit o alta femeie.
Dar am suferit toată viața din cauza răutății feminine și nu pot încă să înțeleg „de ce?”
Am întâlnit puține femei cu care am simțit că mă înțeleg fără să deschid gura. Sunt o norocoasă deoarece așa e directoarea mea. Lucrez într-un colectiv mare de femei și tot timpul experimentez rătatea lor. Se formează grupuri, nu te bagă în seamă când spui ceva sau mai rău, nu salută, își aduc mâncare de acasă și servesc doar persoanele preferate lor, deși suntem de față, cu unele nu poți efectiv vorbi nimic, nu te poți apropia, te ignoră efectiv, deși ele se cred intelectuale si mari formatoare.