E vorba despre relaţia mea cu Axl Rose. Aveam vreo 10 ani, când am cumpărat prima casetă Guns. Era G’n’R Lies. Încă o am. Încă o ascult din când în când. Încă rămâne unul din top5 albume preferate. De atunci am învăţat pe de rost fiecare vers al fiecărei melodii de la Guns, încă nu mă pot sătura să ascult muzica lor şi nu există playlist pe care să îl am pe undeva şi să nu fie măcar o melodie de la ei.
M-a bucurat enorm faptul că Guns au reapărut pe scenă, chiar dacă într-o formulă cu totul diferită faţă de cea din anii 80, dar când asculţi This i love, realizezi că nimic nu e pierdut, într-o lume a muzicii care tinde să producă tot mai mult sintetic cantitativ şi mai puţină esenţă calitativă.
Pentru cei 15 ani împreună, la mulţi ani Axl! Ai ajuns la 50. Mai încă pe atât până la 100
0 comentarii Adaugă comentariu
stiu io pe unu’ din braila care pe la vreo 13-14 ani si-a facut un caiet in care lipea poze cu axl. isi cumpara varianta ungureasca a revistei metall hammer si pentru ca nu intelegea nimic, decupa pozele si le lipea. facea un fel de colaje. iar fra-su a facut rost de un outdoor de vreo 4 pe 3 m cu dream theater si l-a pus pe un perete in sufragerie. o familie de bolnavi!