Se fac curând 4 ani de când am intrat în casta hipsterilor care nu mai ascultă digital și au acasă un pickpup sau turntable sau cum vrem să-i spunem.

Eu am un Reloop RP2000 de care sunt foarte mulțumit, ca boxe folosesc două monitoare active de la M-audio (BX5, mai exact), fără mixer, fără aplificare, fără nimic. E strict pentru ascultat în apartament, seara, pe chill, nu de dat concerte, sau de scos afară, pe balcon.

În aștia 4 ani am strâns câteva discuri, spre 100, mai toate cu chestii de suflet, de la Led Zepp, Phoenix, Killers, Maiden, Florence, Oasis, Audioslave, Foo Fighters, Coldplay și încă altele. Unele primite cadou, altele cumpărate de mine.

Primesc des întrebarea asta, de unde îmi iau discurile.

Încep prin a spune că nu îmi iau de pe olx, de la târguri, de la magazine SH sau de antichități. Nu prea iau discuri folosite, dacă nu știu persoana care le-a folosit și am garanția că a avut grijă de ele.

În general, la fiecare ieșire afară din țară, îmi iau câte un disc. Mai multe magazine, mai specializate, mai bine organizate, cu prețuri decente. Cel mai mișto în care am intrat e unul din Dublin, de pe Grafton Street, la subsol, care e imens. Dar am mai găsit chestii cool și prin Munchen, Amsterdam sau Praga.

În România singurii de la care îmi comand sunt băieții de la niche records. Super profi, au cam tot ce vrei, dacă nu e în stoc, te sună, te întreabă dacă aștepți 2-3 săptămâni și se țin de cuvânt. Plus că sunt și decenți la prețuri, dar principalele argumente pentru ei sunt gama mare de discuri și profesionalismul cu care îți vând chestiile.

Altfel, e mișto, pentru că odată cu pickup-ul, au scăpat oamenii de stresul: ce-i luăm cadou de ziua lui?