De ce pare mai cool un blog pe substack decât pe domeniu propriu

Am primit întrebarea asta fix ieri, de ce nu scriu pe substack, că pare mai cool, decât să continui să scriu aici. 

Pe vremuri (a se citi: acum 10-15 ani), dacă aveai un domeniu propriu cu numele tău, erai cineva. Era semn că ți-ai pus ordine în gânduri, că ai învățat WordPress, că ai stat nopți întregi să-ți alegi fonturile și pluginurile. Era „casa ta digitală” și te mândreai cu ea.

Fast forward în 2025: dacă scrii pe domeniu propriu ești boomer. Dacă scrii pe Substack ești „creator”. „Scriitor”. „Voice in the noise”. Lebădă în chiuvetă, cum se zice la Brăila natală.

Dar de ce se simte așa?

1. Efectul de comunitate (falsă sau nu)

Substack, Medium, chiar și LinkedIn-ul ăla pe care îl urâm dar tot scrollăm – toate îți dau impresia că faci parte dintr-un club. Ai o „audiență”, ai un buton de follow, ai un newsletter care ajunge „direct în inbox-ul oamenilor”. Sună mai bine decât să speri că cineva intră pe andreicismaru.ro, nu? Este oleacă mai sexy fancy.

Pe platformele astea ai senzația că scrii cu cineva, nu pentru nimeni.

2. Validare în ambalaj modern

Un domeniu propriu cere muncă invizibilă. Nu-ți spune nimeni „bravo” pentru că ai făcut un backup, că ți-ai pus SSL-ul la zi sau că ai scos un plugin vulnerabil. Dar când publici pe Substack, primești instant „like-uri”, „hearts”, comentarii, feedback.

E fast-food pentru ego-ul de scriitor. Și uneori, avem nevoie și de asta.

3. Minimalismul cool și lipsa bătăii de cap

Platformele astea vin cu un aer de „scrie și publică”. Fără stres de hosting, fără teme, fără pluginuri. Just vibes & content. E atrăgător. Seamănă cu scrisul în jurnal, dar cu lumină bună de Instagram.

Pe domeniul propriu, oricât ai vrea să te concentrezi doar pe scris, apare mereu câte ceva tehnic de făcut. Și unii s-au săturat de rolul ăsta de „scriitor + admin + designer + IT support” și vor o soluție la cheie

4. Percepția de noutate și elitism soft

„A scrie pe Substack” a devenit un statement. E ca și cum ai zice: „Nu mă mai regăsesc în haosul rețelelor sociale, eu ofer conținut de calitate”. E un soi de snobism digital care prinde foarte bine.

Oamenii caută spații curate, fără reclame și clickbait, iar Substack livrează exact senzația asta.

Un domeniu propriu pare, ironic, prea personal. Prea „blogosferă 2010”.
Substack pare „esay meets newsletter meets manifest” (proud of my self sober)

Și totuși!!!

Oricât de cool e să fii pe Substack sau Medium, adevărata libertate rămâne pe domeniul propriu. Acolo scrii cum vrei, despre ce vrei, fără să depinzi de trenduri, algoritmi sau termeni de utilizare.

Poate nu e la fel de „la modă”, dar e al tău. Și uneori, autenticitatea bate trendul.

Substack e ca un apartament într-un complex nou, cu pază și grup de WhatsApp pentru vecini. Totul e curat, minimalist, cu reguli clare și sentimentul că „faci parte din ceva”.

Domeniul propriu e ca o casă pe care ți-ai construit-o singur, cu mâinile tale. Poate n-are interfon smart sau uși glisante, dar e a ta. Și în ea poți merge în papuci, poți da muzica tare și poți scrie ce-ți trece prin cap fără să te întrebi dacă e „prea mult” sau „în ton cu platforma”.

Și, cel mai important, last but not least: pe domeniul tău deții tu contentul, controlul, comunitatea, regulile, absolut TOT. Nu depinzi de vreun algoritm sau de cheful cuiva care poate scoate serverul din priză.

Până la urmă, nu e vorba de unde scrii. E vorba de ce ai de zis și dacă ai curajul să o zici.