De ce nu am fost la Noaptea Muzeelor?

Articol din categoria: ca la noi

Cu evenimentul în sine nu am ceva, nici cu organizatorii, de asemenea. S-au gândit foarte bine şi se pare că rezultatele sunt pe măsură. Pe mine mă enervează efectul ăsta de turmă care se vrea coolness şi la care aderă tot mai multă lume. De ce e nevoie de o singură noapte pentru a vizita un muzeu, la grămadă cu alte zecii de mii de oameni? De ce trebuie să ne îmbulzim şi să stăm la cozi enorme, când muzeele alea nu pleacă din loc. Nici măcar nu se închid.  A zis foarte bine Mircea aseară că  „Muzeele ar trebui sa puna un afis mare la intrare in seara asta: „Acest muzeu e deschis si in restul anului”.

Altfel, imediat ne sar dracii şi ne umplem de spume dacă trebuie să stăm la o coadă de 3 persoane oriunde altundeva. Dar nu şi în cazul muzeelor. Acolo merită efortul. Facem economie de 10 lei, cât ar fi intrarea în mod normal şi ne şi culturalizăm în acelaşi timp. Asta da afacere!

De ce simţim nevoia să fim încadraţi în nişte tipare ridicole? E la fel ca şi cu Ziua Îndrăgostiţilor. Poţi să-i spui „te iubesc” şi în restul zilelor din an.  Chiar într-un muzeu. Dar nu e la fel de cool, nu te-a văzut nici un prieten sau coleg de muncă.

Pe de altă parte, dacă îmi amintesc bine, la Noaptea Bibliotecilor de anul trecut a cam bătut vântul.

0 comentarii Adaugă comentariu

  1. #1 Comentariu nou

    Pai unde ai vazut tu atata mediatizare pentru noaptea bibliotecilor? si in plus cine sa se mai duca? elevii care abia iau un 4 la simularea de la bac? studentii care trec pe la facultate doar pentru a prezenta moda? pensionarii care se plimba cat e ziua de lunga gratuit cu ratb-ul?

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

[instagram-feed feed=1]