Cât de iresponsabil să fii, ca părinte? Cât de multă încredere să ai într-o aplicație?

Am recitit de vreo 3 ori postarea Ralucăi și în continuare nu îmi revin din mirare.

Pe scurt, o mamă/bonă cheamă un UBER să trimită un copil la școală. Coboară, nu se uită la numărul mașinii și urcă copilul în altă mașină UBER, pe care o comandase Raluca. Scurt de doi, confuzie mare, mașinile și șoferii de Uber confuzați, etc. Noroc cu un alt copil! care mergea la școală tot cu Uber și s-au recunoscut cei doi.

Acum, întrebarea care se pune, e cât de inconștienți sunt părinții ăia care își trimit copilul singur cu UBER la școală?

Cum să trimiți copil mic cu mașina cu un străin? Fără scaun de copil, fără centuri, fără nimic? Și nu, nu e cazul aici de mers pe încredere, nici măcar de făcut comparația cu trimis la școală cu autobuzul/pe jos.

Ca reprezentant al ultimei generații cu cheia de gât, vă spun că nici eu până în clasa a 2a nu prea mergeam/veneam singur de la școală. Era mereu cineva care să ne supravegheze, fie părinții prin rotație, fie vecini, fie părinți de colegi.

Câtă încredere să ai într-o aplicație de ridesharing încât să trimiți copilul așa, out of nowhere, cu un necunoscut? Și nu, nu te ajută la absolut nimic faptul că știi ce mașină e, ce număr are și cum îl cheamă pe șofer. Poate fi un pedofil, poate fi un psihopat sau poate avea un accident de mașină. Se pot întâmpla un milion de lucruri de care tu să nu ai habar decât când este poate prea târziu.

Cât de aerian (voiam să spun cretin) să fii încât, chiar dacă trimiți copilul cu uber, să nu verifici de 100 de ori numărul mașinii?

Și aici nu știu câtă vină are Uber cât șoferul și mama/bona. Asta din urmă e cea mai vinovată, apoi șoferul, apoi aplicația. Șoferul să zicem că ia cursa de frica ratingului negativ, dar uber ar trebui să aibă o soluție decentă pentru cazurile astea.

Uluitor, oricum. Mi se pare că mergem din rău în mai rău.

Precizări venite de la Uber:

”