Prin școala generală, adică prin anii 97, una dintre materiile obligatorii era atelierul. Un fel de lucru manual, care se petrecea într-o anexă a școlii ( atelier) și unde elevii învățau tot felul de tâmpenii, gen cum să tai cu traforajul!
Resposabil cu pregătirea temeinică a elevilor era un nene, maistru, pe numele său Milea. Nu mai știu și cum pe lângă Milea, era dom’ maistru Milea! Era un vechi comunist, rasist, sexist și homofob, la care ordinea se ținea cu parul la brâu și democrația este prost înțeleasă și greșit aplicată.
Trecem peste cele de mai sus și ajungem la cea mai mare frică a lui: informatica! Orele de informatică apăreau timid și maistrul Milea se temea că elevii vor pleca de la atelierul lui și vor merge la orele de informatică.
Și ce putem noi să facem cu informatica aia? Că acolo doar introduci și aștepți să primești ceva, de la o tablă. Stai toată ziua și te uiți la monitorul ăla, ca maimuța la geam. O să moară repede, tot meseria e de bază copii! Ascultați la mine, prostia asta cu calculatoare nu are viață lungă!
Asta era o discuție de acum 20 de ani, dacă nu mai bine. Maistru Milea ar fi interzis orele de informatică, doar pentru că el nu înțelegea cu ce se mânăncă și frica nu-l lăsa să gândească mai departe de atelierul lui.
Aș fi zis că în 20 de ani lumea s-a schimbat, că suntem mai toleranți, că adoptăm mai bine noile trenduri și că putem înțelege că lucrurile merg doar înainte, iar noi suntem martorii unei revoluții tehnologice uriașe.
Dar nu, vedem că autoritățile aleg să interzică ceea ce nu pot înțelege sau nu pot organiza. Maistru Milea, dacă mai trăiește, e mândru de vremurile astea, au trecut 20 de ani peste noi ca apa peste gâscă.
1 comentariu Adaugă comentariu
Stai linistit, Uber si look-alike sunt viitorul