Sunt fan Muse de mic, de când au apărut ei puternic în mainstream, prin 2004, când eram în anul 1 de facultate.

I-am văzut live în 2016 în Munchen, în turneul Drones și a fost în top 5 concerte la care am fost eu. I-am văzut live și în București și pe youtube și pe unde au mai fost invitați.

Am 3 albume pe vinyl și le știu cam toată discografia. Îmi plac foarte tare că fiecare album spune o poveste, transmite un mesaj, melodiile sunt ok de ascultat individual, dar capătă cu adevărat sens dacă le pui în context și le dai timp.

Însă momentul în care am devenit fan cu adevărat și am zis că o să-mi placă trupa asta toată viața mea ( cum îmi place și Oasis) a fost în momentul în care s-a lansat The Resistance, în 2009 și am descoperit Exogenesis: Symphony!

Este o trilogie simfonică, o melodie cu trei părți, unde rock-ul combină muzica clasică și vocea lui Bellamy într-un cocktail care îți ridică părul pe tine și te face să dai replay imediat cum se termină.

Pe mine m-a făcut să caut instant pe Chopin și pe Liszt, pentru că voiam să descopăr și zona asta, a muzicii clasice care nu i-a dat pace lui Bellamy până nu a pus-o într-un album rock. Și a pus-o perfect, fiind de acolo.

Pentru mine bucata perfectă este Part 2: Cross-Pollination, dar, din păcate, nu am avut ocazia să o ascult niciodată cântată live, pentru că nu s-a întâmplat, din câte știu eu, să fi fost cântată live, din cauza unor probleme de drepturi de autor.

Dar mă mulțumesc cu ea și așa.

Astea 3 de mai jos. Ascultați, în tihnă, lăsați să vină peste voi.