Am revenit după o vacanță de 5 zile în străinătate în care nu am folosit nici măcar un cent cash. Totul s-a plătit cu cardul, bașca, am adunat în Vault-ul din Revolut banii de parcare pentru long-term.

Nici în România nu prea mai folosesc cash, decât în situații speciale, pentru parcare, cumpărat flori sau chestii pe care nu le găsești în supermarket. În piață, de exemplu. Dar nu cred că într-o lună folosesc mai mult de 200 de lei cash. Probabil nu sunt singurul în situația asta.

Problemele apar cu industriile care trăiesc ( și ) din bacșiș. Ospătarii, barmanii, oamenii din fast-food, sunt primi care îmi vin în minte. În străinătate ai opțiunea de a adăuga tips în POS când plătești.

La noi nu prea merge. La restaurant când mergi, mai ales în gașcă, se găsește unul cu bani cash, sau scoți special 10-20 de lei să ai la tine, dar la bar e problemă.

Am pățit de vreo două ori prin oraș să-mi iau ceva de la bar, prin expirat sau prin j’ai, să dau cu cardul și să nu am cum să las măcar 1 leu omului care m-a servit. Și m-am simțit super nasol, că dacă își face treaba bine, i-aș lăsa cu drag.

Progresul și comoditatea vin cu niște dezavantaje pe care nu le simțim noi, dar pe care le întreținem, fără să fim conștienți de ele mereu.