Acest semn este de fapt un cerc galben, de 100 mm în diametru și care are semnul exclamării de culoare neagră.

Cei care sunt proaspăt posesori de permis de conducere trebuie să poziționeze acest semn pe parbriz, în dreapta jos, și pe lunetă, în stânga sus, dacă îmi amintesc bine, astfel incat să atenționeze ceilalți participanți la trafic că există șansa de făcut vreo greșeală, prostie în trafic, ne-existând exercițiul condusului.

Aș extinde semnul de începător și către alte zone. Sau mă rog, semnificația și simbolistica lui.

În primul rând, în sport. Ne uităm la Simona Halep de cât timp a avut nevoie să câștige un Grand Slam. Și cât au înjurat-o românii până să ia titlul la RG, românii de canapea, care știu ei mai bine cum trebuie să joace Simona.

Apoi, în politică. Avem 2 formațiuni noi, cu oameni noi, care nu au avut contact cu lumea politică anterioară, nu știu meciurile și cum să performeze, formațiuni care au început să convingă din cei pasivi să se implice, să iasă la vot, să fie interesați.

Doar că, așteptăm la colț orice prostie spusă de vreun membru ca să-l batem pe cruce, că e inadmisibil să zică/facă așa ceva, cum se poate, nu vedem la ailalți ce fac, că fac bine?

Știu, ni se pare că ne merge din ce în ce mai prost, când, de fapt, ne merge mai bine, de la an la an. Serios, citiți Factfulness, dacă nu mă credeți.

Pe de-o parte e bine că avem tineri în politică și oameni care n-au fost cadre pe nicăieri, dar pe de altă parte îî comparăm cu dinozaurii existenți și avem pretenția să acționeze la fel.

Stăm prost cu răbdarea. Foarte prost. Și avem pretenția ca cei din jurul nostru să se miște exemplar, world champ performers. Ceilalți, la noi merge și așa.

Orice formațiune politică, sportiv, inițiativă civică, proiect social, ar trebui să poarte un semn de începător în primii săi ani de viață. Poate vom avea mai multă răbdare.

De mâine nu mai procrastinez, promit.