Chiar dacă treptele sunt spaima leneşilor şi chiar dacă de multe ori strâmbăm din nas când suntem nevoiţi să trecem prin subteran o stradă când am putea foarte bine să o luăm pe sus. „Ce tot atâta coborât şi urcat? Să pună dom’le o zebră şi gata!” gândim de multe ori.
Dar dacă stăm şi ne gândim de două ori, nu e chiar aşa. Pentru că aceste pasaje au dublu rol în existenţa lor.
Pe de o parte, ajută la fluidizarea traficului rutier, maşinile putând să circule cât de cât bine în lipsa trecerilor de pietoni şi astfel se evită crearea de cozi şi ambuteiaje. Ceea ce e visul oricărui sofer de oraş, cred eu.
Pe de altă parte, într-un fel protejează pietonii de pericolul şoferilor neatenţi sau tupeişti care nu se complică să acorde prioritate celui de pe zebră. Ştim cu toţii zeci de cazuri în care au sfârşit oameni călcaţi de maşini pe trecerea de pietoni. Mai ales în apropierea şcolilor sau pe arterele circulate. De utilitatea pasajelor ne putem da seama numai dacă ne uităm la cele de pe linia tramvaiului 41 sau dacă traversăm Piaţa Presei. Se scurtează totodată şi timpul de traversare a arterei.
Un lucru mărunt care are mare beneficii, din punctul meu de vedere.
Ideea articolului mi-a venit mai devreme, când rătăceam oarecum aiurea prin Brăila şi am văzut haosul din dreptul trecerii de pietoni de la liceul Murgoci. Zona asta chiar ar avea nevoie de un astfel de pasaj. Şi ma gândesc că şi pe Şoseaua Buzăului ar fi necesar.
Textul face parte din campania “Brailenii de departe”, initiat de Fundatia Fiii Brailei. Articolul va fi preluat de Viata Brailei.