Din ce în ce mai des văd angajați din servicii, retail, fmcg sau alte instituții sau companii, nemulțumiți, care își vorbesc angajatorul de rău sau care se plâng de condiții.

Am văzut la cumpărături, des, oamenii de la case care vorbeau fie de condițiile de muncă ale celor din Germania, de exemplu, fie chiar și despre calitatea mărfii de la noi comparativ cu calitatea mărfii din vest, din același magazin. Ceea ce este o problemă reală, să auzi din partea unui angajat că ce ai tu în coș nu se compară cu același produs vândut în Franța, de exemplu.

Săptămâna trecută am fost să returnez un decodor la RDS și prima chestie pe care mi-a spus-o cel care l-a preluat a fost că trebuie să plătesc un cablu HDMI, că dacă nu, trebuie să plătească el, că angajatorul nu își asumă nimic și așa e în România, angajații sunt sclavii patronilor care doar exploatează.

Deloc încurajator, pe de o parte ne plângem că nu găsim oameni, personal suficient, avem campanii de recrutare care mai de care mai interesante, dar pe de altă parte nu avem grijă să facem un pic de ordine în curțile interioare.

E normal ca nimeni să nu vrea să aplice la un job într-o companie unde auzi angajații existenți vorbind doar negativ.

Poate campaniile de employer branding ar trebui să înceapă fix cu cei care sunt deja on-board.