Întâi de toate, copilul trebuie să fie fericit!

Articol din categoria: liliput

Pentru că s-a împlinit anul de când kiddo merge la creșă, unde se dezvoltă super bine și mișto, alături de niște copii fericiți și educatoare super-devotate, mă gândesc să împărtășesc un pic cum am luat decizia pentru o creșă și nu pentru alta.

Un fel de ghid, dar și un pic de food for thought, că nu e atât de ușor pe cât pare.

Astfel, am luat decizia ca de pe la 1 an jumate, copilul să intre în colectivitate. Am considerat că așa e cel mai bine, atât pentru copil cât și pentru noi. A început research-ul făcut. Pe internet (Mariana s-a ocupat de asta, eu urăsc profund tot ce înseamnă grupuri de părinți, forumuri de discuție, adunări online cu tone de frustrări și aere superioare vărsate pe internet) și offline, adică mers și vizitat creșa, stat de vorbă cu educatoarele, observat condiții, și, cel mai important, observat copiii. Reacțiile lor, cum se manifestă, cum reacționează, cum se raportează la educatoare, la ceilalți copii.

Asta pe lângă activitățile educaționale, program, mâncare, factori eliminatorii.

După ce am dat mailuri, am vizitat, am văzut, am tras linie și am ales creșa unde credem noi că are toate șansele să ne facă copilul fericit, în primul rând, apoi îi poate asigura o dezvoltare armonioasă și unde să poată progresa într-un ritm normal și armonios. Ceea ce ne-a ieșit până acum.

Între toate vizitele, am fost la una cu super-review, super recomandări, toate la superlativ, o nebunie curată, nici nu aveai cum să refuzi așa ceva. Numai că am fost cu Mariana la vizită și inițial am crezut că e vacanță. Era o liniște mai ceva ca la Bellu. Nici un sunet. Abia când am intrat am văzut copiii, toți la măsuțe, desenând ceva, într-o liniște totală. Mai rău ca la cazarma militară. Am mulțumit frumos, am făcut stânga împrejur și am ieșit rapid.

Scriu asta pentru că aseară, între joacă și gătit cu kiddo, s-a oprit din ce făcea, s-a uitat la mine și a zis : „tati, sunt cea mai fericită!”.

Și pentru noi e mai important să avem un copil fericit decât să avem un copil care să știe să scoată radical din 12435412 la 2 ani jumate.

16 comentarii Adaugă comentariu

  1. #1 Comentariu nou

    3526.387953699933

    • #2 Comentariu nou

      ahahahahahahaha

    • #3 Comentariu nou

      cel msi bun comentariu pe anul asta

  2. #4 Comentariu nou

    Cum se numeste creșa 🙂

    • #5 Comentariu nou

      ai mail 😉

    • #6 Comentariu nou

      si eu as vrea sa stiu te rog cum se numeste cresa, dar si cea de care sa ma feresc 🙂 multumesc

    • #7 Comentariu nou

      ai mail si tu 🙂

  3. #8 Comentariu nou

    Degeaba, nu-l infiaza, n’auzi ca nu- i trebuie?

    • #9 Comentariu nou

      daca tu te intelegi, nu suntem aici sa te judecam :))

    • #10 Comentariu nou

      Era reply la Cetin, Andrei

  4. #11 Comentariu nou

    Buna!
    Imi poti da si mie, te rog, mail cu numele celor 2 crese(pro si contra)?
    Multumesc!

  5. #12 Comentariu nou

    As vrea si eu mail 🙂

  6. #13 Comentariu nou

    O fi bine că e fericită printre străini la aproape doi ani de viață decât cu părinții/familia ei? ?

    Scriu asta pentru că aseară, între joacă și gătit cu kiddo, s-a oprit din ce făcea, s-a uitat la mine și a zis : „tati, sunt cea mai fericită!”.

    Hmmmmm… e bine că ai scris asta dar n-ar trebui să te mândrească & fiți atenți să nu băgați frica în copil.
    Copilul să-ți fi spus asta fiindcă v-a auzit sau i-ați spus voi că trebuie/ar trebui să fie fericită acolo la grădiniță creșă unde se duce. Din dorința de a nu fi pedepsită sau să nu își vadă părinții supărați pentru răspunsul incorect, vă minte frumos ca să nu vă vadă nervoși pe ea și să n-o pedepsiți în vreun fel. Copiii ajung să-și mintă părinții frumos din frică și/sau nu-i vadă supărați.

    • #14 Comentariu nou

      n-o sa fiu de acord cu tine aici, pentru ca nu stii nici cat petrece copilul cu familia, nici cat de implicati suntem, dar nici nu ma cert

  7. #15 Comentariu nou

    Deunăzi, la creșa unde merge fiica noastră, a venit o mamă cu un copil. Spunea că a fost cu el în altă parte și copilul era agitat, se trezea noaptea țipând, era încâncenat ca prezență. Iar toate astea au înnebunit-o pe mamă, ajungând să-i cadă părul, să facă tot felul de erupții pe piele din cauza stresului, tot tacâmul.

    Acum, după vreo două săptămâni, și-a revenit. E cea mai veselă dintre toate că fiica ei cere la creșă, vine cu informații noi, e mai zâmbitoare și, în mod special, doarme noaptea.

    Știm că nu e cea mai cea creșă cu îngrijitoare perfecte și țânșpe feluri de montessori și cursuri de integrale triple, dar important e că fiică-nea cere la creșă și doarme liniștită. Iar pe noi ne interesează exact absența factorilor traumatizanți. Am înțeles, îl mai lași la un televizor oleacă, îl mai strunești când e cazul, dar ai grijă ca piticul să-și permită să fie el. Cu lecțiile de rigoare, desigur.

    Cu alte cuvinte, nu că se poate mai rău decât liniștea de cazarmă, ci se întâmplă mai rău, cam ca la pușcărie 🙂

  8. #16 Comentariu nou

    Ati luat cea mai buna decizie pentru copilul vostru https://en.wikipedia.org/wiki/Early_childhood_education

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

[instagram-feed feed=1]