Idei pentru un București mai ospitalier

Ori de câte ori revin în țară și ajung pe Otopeni nu pot să nu fac comparația orașului cu cel din care am revenit.

Ultima expertiență de genul ăsta am avut-o când am revenit din Munchen, după concertul Muse. Pentru prima dată, am zis cu Mariana să nu luăm nici taxi nici să chemăm vreun prieten să ne ia ci să mergem cu autobuzul. Aterizasem la prânz, nu ne grăbeam nicăieri, era soare și frumos, hai să mergem cu expresul.

Prima interacțiune e una nasoală. Nici o traducere în autobuz, în limba engleză. Nimic. Nici măcar mesajele alea cu amenda și ținut de bare. Bașca, traducerea stațiilor în engleză e făcută într-un mare mișto: Urmează stația: Aeroport Băneasa! Next stop: Aeroport Băneasa. O totală bătaie de joc.

Apoi, coborâm la Victoriei din autobuz și intrăm la metrou. Acolo la fel, nimic în engleză. Nici măcar stațiile importante. Am văzut în orașe din Europa  care nu sunt vorbitoare de limbă engleză că măcar stațiile importante sunt traduse, pentru turiști. De exemplu gara și centru. La noi s-ar aplica pentru Gara de Nord, Victoriei, Romană, Universitate, Unirii. Astea mari măcar. Sau unde sunt interesați turiștii să coboare, pentru centru vechi.

Apropo de centrul vechi, în afară de Bazaar nu am văzut nicăieri să fie afișate prețurile aproximative în euro. În Praga poți chiar și plăti cu euro, deși nu sunt în uniunea monetară. Sunt detalii care contează un pic.

Încă o chestie e lipsa suvenirurilor. România nu are ce să ofere turiștilor în afară de ii chinezești, niște ploști urâte și icoane cu arsenie. Nici măcar magneți de frigider nu prea mai vezi. Nasol.

Ar fi chestii care pot fi făcute rapid și oarecum ieftin, trebuie doar să se vrea. Pentru că sigur s-ar găsi niște oameni care să facă niște traduceri gratis, că mult nu ar fi.