Iar ne luăm prea tare în serios. Să crăp de nu e așa

Ieri a făcut un dude o dudă și a scăpat un share nefericit, pe pagina companiei unde lucreză, nu pe profilul lui. Și a început nebunia.

Trolling peste trolling, zeci, sute de reacții care mai de care mai mișto, serios acum. Ne-am râs pe săturate, s-au făcut site-uri, s-au făcut petiții, o hăhăială ca la carte.

Aseară au început reacțiile, analizele la rece, oamenii mai deștepți ca noi începând să despice firul în 4. Începând cu Tolo și continuând cu mulți alții. Că derapaje, că agresivitate în discurs, că ură și că bully.

Nu e, bă, nimic din toate astea. E doar caterincă. Pentru că asta ne place să facem și asta ne amuză. Vă zic eu, că nimeni implicat în caterinca de ieri nu dorește să moară Ponta. Doar să dispară dracului din viața publică.

Atât.

Nu cred  că vreunul care a făcut ieri vreo caternincă cu #spersăcrăpi ar avea curajul să-i spună lui Ponta un „dă-te mai încolo” dacă l-ar avea față în față. Că e măricel buhaiul, cam pe talia mea, doar că un pic mai pufos.

Hai să ne revenim și să ne vedem de altele. Vorba regretatului Toma Caragiu:

„Pai de doua mii de ani poporul asta rade, rade cu sau fara voia cuiva! Si voi vreti sa nu mai rada, sa nu mai iubeasca, sa se plimbe pe strazi cu mutre lungi ca ale voastre de sfinti impotenti! Sa nu mai rada poporul roman, ma? Sa-l ardeti in piata pe Caragiale?”

Să râdem. Că d-aia plătim taxe la stat, să putem râde de ei, fără să fim acuzați de bully.

Bună reacția lui Hoinaru. Mi-a plăcut.

poza ciordită de la TNR