Am cunoscut și eu acești copii, mi-a plăcut maxim de ei, determinarea, energia, voința pe care o au și cu care s-au apucat de treaba asta. I-am învățat câte ceva, să facă un swot, să facă o strategie și văd că le merge bine.
Mai jos, câteva rânduri de la cel care le este mentor și care le ghidează activitatea. Și care merită tot respectul.
“Vreau ca viitorul să se întâmple mai repede. Pentru că nu mi-l pot imagina fără roboți“ Nolan Bushnell
Privind retrospectiv, la ceva similar mă așteptam și eu de la viitor. Deși când eram copil, în cartile lui Jules Verne nu am întâlnit roboți, când l-am descoperit pe Asimov am început sa visez la ei. Mi se păreau în același timp imposibili, dar totusi atât de aproape de realitate. Apoi am intrat în iureșul vieții, și îi mai intalneam meteoric, prin câte o carte ce-mi pica în mână. Nu au dispărut de tot, dar nici nu au fost omniprezenți.
Până când, într-o zi, am întâlnit o gașcă de adolescenți normali. Și din vorbă în vorbă mi-au propus să mă alătur lor și să facem un robot. Mie, care habar nu aveam de robotică! M-am gândit că nu am ce pierde, așa că am fost adoptat de echipa de robotică Clockworks. Și acela a fost începutul unei călătorii în viitor, plină de provocări dar și de satisfacții.
La început vreau sa vă spun că nu aveam nimic. Nu aveam un spațiu, nu eram destui, nu aveam piese, nu aveam bani. Singurul avut era pasiunea.
Și acești copii minunați au găsit un liceu care sa adopte echipa de robotică. Acesta este Colegiul National Gheorge Sincai din București.
Odată cu spațiul oferit de liceu, au început să apară colegii noi, din cadrul liceului și nu numai.
Apoi au luat legătura cu fundația Natie prin Educație, fundație care de câțiva ani crează robotica în România. Această fundație a ajutat echipa cu o grămadă de piese, o imprimantă 3D și o jumătate de teren de antrenament.
Pentru cine nu știe, Natie prin Educație oferă in România un lucru minunat. Oferă posibilitatea de educație complementară școlii, prin organizarea unui concurs national de robotică. Educația și-o fac elevii implicați de unii singuri, deoarece sunt încurajați să ia legătura cu profesioniști din diverse domenii, profesioniști care să-I ajute la construcția robotului. În plus față de robotul în sine, concursul respectiv pune un mare accent și pe domeniile conexe, cum ar fi marketing-ul, social media, planificare financiară, comunicare, matematici superioare, mecanică, electrică și electronica și multe alte domenii conexe, fapt ce-I pune pe adolescenți să se descopere și să descopere cee ace vor să facă în viață.După ce am avut un loc și piese pentru un robot, a început Marea Călătorie pentru construirea și programarea robotului, dar mai ales Marea Calatorie a fiecăruia către domeniile de care se simt atrași.
In toata această călătorie, probabil cel mai important lucru dobândit este cee ace americanii numesc “gracious professionalism”. Nu cunosc un termen identic in limba română, însă cel mai apropiat ințeles ar fi acela de a munci cu plîcere, la o calitate înaltă, și să te bucuri de munca ta și de colaborarea cu ceilalți, din echipa ta sau din alte echipe. Da, relațiile dintre echipele din concurs sunt colaborative, nu competitive.
Și iată că în momentul în care scriu aceste rânduri, echipa Clockworks a trecut cu bine de etapa regională a concursului, etapă unde a și câstigat un merituos loc 2 la Motivate Award, și așteaptă cu nerăbdare Etapa Națională, pe 22- 24 martie 2019, la Sala Palatului din București.
Eu le țin pumnii, pentru că toți au muncit și încă mai muncesc pentru pregătirea concursului și sper că, deși sunt la primul an de participare și concurența este acerbă, să fie una din echipele ce vor reprezenta cu mândrie România la Etapa Mondială din Statele Unite ale Americii.
Mult succes, Clockworks, și sunt mândru că m-ați adoptat!
PS Pe Clockworks ii gasiti la
https://www.youtube.com/clockworksteam
https://www.instagram.com/ro108clockworks
