Stau de ceva vreme si urmaresc vanzatorii ambulanti care ne streseaza prin mijlocele de transport din Bucuresti. Si am incercat de multe ori sa imi dau seama care e treaba cu ei. Am ajuns la concluzia ca este o intreaga afacere treaba asta pentru ca stresantii aia respecta un program bine stabilit, nu merg decat doua, maxim trei statii, pentru ca de la cincea se urca un altul. Alta intrebare pe care mi-am pus-o este de unde provin produsele alea atat de ieftine? Nici nu se pune problema de bilet sau abonament pe RATB, nu ca le-ar cere cineva, sau plata impozitelor la stat. Creierul afacerii probabil sta undeva si rade. Il cred, din moment ce afacerea sa are activitatea la suprafata si banii se duc in „subteran”.
De prostituate nu mai are rost sa mai discutam, s-au scris zeci de pagini pana acum. Astia suntem , preferam sa murim cu moralitatea in brate si guvernantii nostrii sa se minta singur, cum ca flagelul curvelor nu este atat de mare incat sa fie legalizat si sa aduca niste bani in buget si un pic de siguranta din punct de vedere medical. Si am fi si cu inima mai impacata ca si pestii lor platesc impozite la stat 🙂
Filantropica nu este doar un film. M-am convins de asta vineri cand am vazut bataia dintre doi „oropsiti de soarta” , care au uitat de atitudinea umila si fetele pline de amaraciune si au inceput sa isi care pumni si picioare in tramvai. Din cele cateva cuvinte spuse de ei am inteles ca unu nu avea ce cauta azi pe linia lui 41, nu stia asta? Ia sa intram un pic mai tare in ei sa vedem cum dispar. Identificati toti, obligati la plata de impozite cu un forfetar si sa vedeti cum incep sa ii toarne si pe cei care ii trimit la cersit.
Dar noua ne e mai ok sa taiem salarii si sa crestem TVA, in loc sa incercam sa reducem la cote cat mai mici economia subterana.
