Studii care nu se fac

Ieri o nebună a aruncat o fată de 25 de ani în fața metroului. Fata, din păcate, a murit. Problema e că nebuna mai încercase o dată să arunce pe cineva în fața metroului la Costin Georgian. Prima victimă a făcut plângere la poliție, nu s-a întâmplat nimic.

De ce să prevenim când putem doar să constatăm?

De multă vreme stau și mă întreb dacă există vreo statistică cu numărul smintiților care umblă liberi prin oraș. Serios, sunt peste tot. Îmbrăcați bine sau boschetari, mai mult sau mai puțin la vedere, sunt printre noi.

Faceți un exercițiu când vă întoarceți de la muncă: nu folosiți deloc telefonul și uitați-vă la oameni. Câți vorbesc singuri, câți au privirea goală, câți se comportă ciudat.

Aud multă lume care se declară indignată că acum copiii sunt duși la școală, la gradiniță, în oraș de către părinți și luați tot de ei și că noi am trăit cu cheia la gât și n-am murit. Well, nu cred că pe vremea mea, de exemplu, în Brăila eram expus la atâți nebuni pe stradă. Nici în orice alt oraș. Nici în București nu cred că era la fel.

Și da, mi-ar plăcea să știu că cineva de la autorități este interesat să vadă cât de stabili sau precari suntem mentali și cam care sunt pericolele la care ne expunem când ieșim pe stradă.

Author: andrei

i was here first

7 thoughts on “Studii care nu se fac”

  1. Intră doar 5 minute pe forumurile medicale (culmea) și vei fi mirat/oripilat câți sunt nesupravegheați din toate punctele de vedere și mai și recunosc unii, nu toți, că renunță la tratament deoarece nu se „otrăvesc” ei cu medicamentele oferite. Cum trebuie vaccinuri pentru a controla bolile prevenibile și a-i proteja pe cei vulnerabili, la fel trebuie și aceste persoane monitorizate pentru a ne proteja de tragedii. Dar vedem cu toții că se întâmplă pe orice plan exact pe dos.
    Mie una, îmi este frică de ei și din spatele monitorului, nu mai spun pe stradă.
    Nu de ei ca pacienți cu boli psihice, ci ca victime ale altei boli -> că s-au născut într-o țară/lume care nu reușește să îi integreze corect și în siguranță pentru ei și pentru societate..

  2. Știi ce se întâmplă cu bolnavii psihic încadrați la alt grad decât gradul 1 cu însoțitor? După o criză de shizofrenie sunt internați la psihiatrie o lună sau 2. Acolo stau închiși sub tratament și sedative iar apoi le dau drumul pentru că ”nu sunt un pericol pentru societate” sau nu au dat șpagă unde trebuie ca să fie încadrați la gradul 1 cu însoțitor unde și pensia este mai mare. Ies de la psihiatrie mai dezorientați decât au intrat dar măcat sunt calmi. Atât de calmi și de pierduți încât te sperie.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *