Interacţionez cu destule persoane care, cumva, se dezic de religia în care sunt botezate pe motiv că în acel moment nu le-a pus nimeni întrebarea “vrei?”. Bine, chiar dacă ar pune cineva întrebarea nu ar putea primi vreun răspuns din simplul motiv că la vârsta botezului nu prea ştim să vorbim, d-apăi să avem discernământul necesar alegerii. Vrem, nu vrem, rămânem botezaţi.

Acum, pe lângă botez a apărut facebook-ul. Zeci de mămici încarcă profile întregi cu pruncii lor, îşi pun poza copilului la profil sau cover photo. De cele mai multe ori, copilul fiind fără haine. Nuditate infantilă în cea mai pură stare. Nu sunt gigi contra, înţeleg că un pui de om e un mare motiv de mândrie, şi eu mă topesc după copii, dar parcă se merge un pic prea departe cu postatul pozelor cu ei dezbrăcaţi.

Ştiu, şi pe vremea noastră se făceau poze cu pruncul dezbrăcat, nu inventează nimeni acum fenomenul. Dar parcă e un pic de diferenţă între o poză ţinută într-un album acasă şi altul de pe internet, care poate rămâne salvat prin vreun server pentru foarte multă vreme.

Şi voi cum aţi reacţiona dacă acum aţi găsi pe net poze cu voi goi de când eraţi mici?

Gândiţi-vă că vreţi un job, angajatorul dă un search pe google după numele vostru şi în primele rezultate ar fi o poză cu voi în ruşinica goală?