Am văzut un vizual cu chestia asta din titlu undeva pe net și mi-a rămas în cap si am zis sa vorbim despre provocarile si painpoints-urile prin care trece un antreprenor, si mă gândeam la libertatea de alegere. Care ea există declarativ, dar de fapt e tot mai greu de găsit.
Ba că apar compromisuri, ba că ai second thoughts, ba că nu te lasă sistemul, ba că nu știu ce terță parte se pune de-a curmezișul și opțiunea ta intră la reconsiderat. Și atât.
La fel și cu schimbatul chestiilor când vrei. Îhi, ia să te vedem cum schimbi viața și cum te lași de job când te apasă chiria. Sau cum te apuci de antreprenoriat când ai o rată pe 35 de ani. Știu, schimbarea vine de la tine și trebuie să fii tu schimbarea pe care o vrei de la lume. Doar că nu suntem toți Ghandi și trebuie să schimbăm cu cap că să nu ne temem pentru mâine.
Da, am ajuns la vârsta la care încep să-mi temperez entuziasmul la alegeri și să țin din scurt pornirile impulsive de schimbare.

6 comentarii Adaugă comentariu
Ha! De ani de zile analizez problema pe toate părțile și ceed ca nu sint singurul. Am intalnit doar vreo 2 care au zis: „daca ai rate, nu te apuca. Scapă intâi de datorii.” How to get out of debt? Sunt mii de răspunsuri
You don’t get in debt in the first place… just sayin’
Nu inteleg, si daca nu ai rate ai chirie, e vreo diferenta? Adica daca stai in chirie si nu ai bani unde te duci? Nu poti face acelasi lucru cand ai rata, si sa-ti dai casa in chirie? Ca oricum nu o sa locuiesti in canal ca vrei tu sa fii serif texan.
Cred că este cel mai bun răspuns pentru articolele de genul „și-a dat demisia de la corporație și a investit 150 000 euro într-o afacere.”
Sa vezi ce misto e sa trebuiasca sa schimbi treaba la aproape 50 de ani.
A nu se lua credite pe 35 de ani, inainte de a semna te asezi frumos si faci un exercitiu de imaginatie:”Cum voi fi eu peste 35 de ani..” Daca nu-ti place ce vezi, nu semna. Altfel o sa ajungi ca fostul meu partener, speriat de cei 25 de ani de credit, spoliator de nevoie.
Tudor Galos e un exemplu ca se poate. Incet, dar se poate. Da, o sa ai nopti nedormite, da o sa inveti sa :” I do walk alone” dar merita. Pana la ultimul cent.
din pacate in Romania nu se aplica nici un principiu democratic. nu exista termenul de „libertate”