Concurs: 3 sticle pentru 3 povești

Articol din categoria: andreiu

stalinskayaLATER EDIT: CÂȘTIGĂTORII SUNT DORA, NEA MIELU ȘI BOGDAN! AȘTEPT UN MAIL CU DATELE VOASTRE LA  andrei [@] andreicismaru [.] ro

Pentru că nu sunt tocmai genul care vineri și sâmbătă seara stă cuminte acasă cu pisica în brațe și se uită la televizor, cei de la Stalinskaya s-au gândit că sunt omul potrivit pentru un concurs pe blog, în care să adun niște povești mișto de la voi și să le premiez pe cele mai interesante cu câte o sticlă de vodkă.

Un pic despre sponsor:

Cel mai recent motiv de mândrie este medalia Double Gold câștigatã la Festivalul World Spirits Competition – San Francisco.  Stalinskaya este prima vodcã din România care câștigã un astfel de premiu.

În anul 2015, Stalinskaya intrã oficial în universul noptilor albe, cu Stalinskaya Blue și Silver. Douã nou produse Stalinskaya care duc rafinamentul și gustul la un alt nivel.

Stalinskaya Silver aduce un gust fin și echilibrat, o bãuturã în care secretul stã în procesul ei de fabricație. Filtratã prin ioni de argint, Stalinskaya Silver va cuceri de la primul pahar.

Iar dacã te numeri printre cei cu adevãrat puternici, atunci trebuie sa incerci Stalinskaya Blue care vine cu o concentrație de alcool de 45%.

Aia de 45% trebuie încercată, cred eu.

Așadar, ofer 3 sticle de vodkă celor mai interesante 3 povești, de pe la chefuri, de prin cluburi, de prin fragede tinerețuri sau prin studenție. Genul ăla de povești care te fac să râzi chiar și acum, la mult timp după.  Poveștile vor ajunge pe pagina de facebook Stalinskaya

Încep eu: acum vreo 3 ani, gașcă mare, sâmbătă într-un club din București. Pe la 2 noaptea ne hotărâm să plecăm în altă parte. Zis și făcut, plecăm dincolo, ne distrăm, ne dansăm se termină seara. Ajungem cu toții acasă, bine, merci. Abia miercuri mi-am amintit că uitasem pe unul din gașcă în primul club. Abia miercuri…

stalinskaya

0 comentarii Adaugă comentariu

  1. #1 Comentariu nou

    Acum un an si jumatate am avut o perioada in care inevitabil ieseam doua sau chiar trei seri pe saptamana la un club din Bucuresti. La un moment dat s-a iscat o mica altercatie cu un alt grup iar din cauza starii de ebrietate avansate nu am reusit sa avem o altercatie decenta. Eram atat de beti incat nu reuseam sa nimerim o lovitura. Singurul care a incasat-o a fost un prieten dar care si-a furat o smetie de la un tip din grupul nostru. Betia a luat sfarsit la sectia de politie incercand sa mituim un politist si amenintand pe ceilalti colegi ai lui cu relatiile noastre si cu viata noastra interlopa 🙂

  2. #2 Comentariu nou

    Acum aproape 1 an de zile dupa o betie cu un grup de oameni minunati am ajuns acasa si am uitat sa incui usa de la intrare in apartament…si nu am uitat s-o incui ci bineinteles am dormit cu usa larg deschisa. Norocul meu a fost ca administratorul sta pe acelasi etaj cu mine si a facut un bine cand mi-a inchis usa ca altfel orice ar fi putut fura orice din casa. Cand mi-a zis a doua zi ce s-a intamplat m-am dus la el si i-am dat o sticla de ceva in semn de multumire :). Povesti sunt multe dar e greu sa ne aducem aminte 🙂

  3. #3 Comentariu nou

    A fost o data ca niciodata o zi de vara..si o petrecere a burlacitelor. Prima din viata mea.

    S-a intamplat anul trecut, pe la inceputul lunii august. Viitoarea mireasa a hotarat sa inchirieze un intreg etaj al unui hotel luxos, deoarece eram un grup cam mare de doamne si domnisoare (ce inseamna sa ai multe prietene), unde sa petrecem ca intre fete, seara de sambata.

    Avand acces la toate facilitatile hotelului am inceput prin a profita de centrul spa, ne-am facut masaje si impachetari cu ciocolata, iar dupa am mers la sauna. Spre seara am hotarat sa dam o petrecere in pijamale, am povestit detalii picante din vietile noastre si mai apoi ne-am gandit sa facem o sesiune de karaoke (aveam sistem in apartament, imi este foarte mila de cei care stateau sub etajul nostru!). Am dansat, am ras, am glumit, la un moment dat ni s-a facut foame, asa ca am comandat pizza si foaaaarte multe cocktailuri.

    Cea mai mare nebunie pe care cred ca am facut-o a fost sa il “sechestrem” pe baiatul care ne-a adus pizza si sa il obligam sa stea cu noi pana la miezul noptii, pentru ca aveam nevoie de cineva care sa aprinda artificii in cinstea casatoriei prietenei noastre (eram toate prea fricoase sa nu ne stricam vreo unghie sau sa ne explodeze ceva in fata). Curios, dragutul de el a acceptat imediat, a dat un telefon si ne-a tinut companie. A sfarsit prin a intra in jocul nostru, povestind despre iubirile lui pierdute si despre alte detalii intime. ?

    Dupa focul de artificii, putin ametite, ni s-a parut ca este o idée extraordinar de buna sa facem o baie in piscina aflata in curtea hotelului, uitand ca nu aveam voie, la acea ora tarzie. Cu toate astea, dupa ce un responsabil a venit si ne-a mustrat putin, a cedat rugamintilor noastre si ne-a permis sa ne mai balacim putin, sub supravegherea lui,insa.

    Nici nu mai stiu cum a trecut noaptea, dar spre dimineata eram toate pe balcon si admiram rasaritul.

    Uite ca abia acum imi dau seama ce plictisitoare e povestea mea si ce bine ne-ar fi prins atunci vreo 2,3 sticle de Stalinskaya. Atunci sigur v-as fi relatat ceva spectaculos si memorabil..daca mi-as fi amintit. 🙂

  4. #4 Comentariu nou

    Sa nu radeti de mine, dar cea mai tare petrecere pe care vreau sa va o expun aici a fost una de care nu am avut habar ca se intampla!
    Acum vreo 7 ani iesisem in oras cu o domnisoara si o tot vrajeam de zor, la film, la un restaurant si pe strada, pana am dat, pe drum, de un local destul de curatel. Era miezul noptii, noi eram o idee ametiti, asa ca propun sa intram, ca poate gasim ceva bun de stomac si eventual ceva de sorbit pe indelete. Localul avea aproximativ mancare decenta, avand si in vedere ora, vine si ceva suc din struguri si noi dam inainte, sa povestim. In local ceva galagie, dar nu ne pasa, noi bagam vrajeala la greu. Parca era ceva galagie vreo ora mai tarziu, dar noi eram intr-un coltisor, in penumbra, nu ne pasa de ceilalti clienti sau de muzica, noi avand, desigur, muzica noastra… in cap! Mai comandam ceva, mai vine un pahar de vin, trece timpul, noi ne simtim bine! La un moment ma uit la ceas si asta arata ora 5! Zic, putem merge, daca vrei, fata aproba, o ajut sa se imbrace si atunci observ ca pe podea e plin de cioburi. Intreb si eu ca prostul ce s-a intamplat si chelnerita raspunde: pai a fost seara manelelor si la sfarsit asa se obisnuieste, sa se sparga vesela! Zic, radeti de mine, am fost aici si nu am auzit pic de manea si de zgomot de cioburi, la care chelnerita raspunde: domnule, ati muncit in timpul asta la vrajit fata si nu ati observat! Culmea este ca la vreo doua saptamani distanta ma intalnesc cu patronul localului, un tip din presa, care imi confirma ca are clienti fideli care dau cu vesela de pamant si apoi o platesc, dupa model grecesc sau asa ceva! Nebunie, sa fii in mijlocul petrecerii si sa nu ai habar si la repulsia mea fata de manele e cu atat mai ciudat ca nu am sesizat ce s-a cantat in blestematul de local!

  5. #5 Comentariu nou

    Am fix o poveste cu vodca, de la un revelion de acum niste ani.. buni.

    …ne hotaraseram noi de revelionul ala sa facem gratar, doar ca vremea a fost de alta parere, si au fost, cam ca si in anul asta, vreo -18-20 de grade afara. Ger de ti se lipeau narile. Practic era asa de frig incat, pana intorceai un rand de fripturi, iti ingheta spatele. Grija mea cea mare era trofeul din noaptea aia, somonul intreg făcut pe grătar, chestiune de mare angajament, care va sa zica.

    Singura nadejde de a rezista in frigul ala era tuica fiarta, si o beam in cani de ceai, ca altminteri se racea prea repede. Ce sa mai, chef in toata regula, hahaiala, infulecam direct de pe gratar de ne bombaneau fetele ca le lasam nemancate, dintr-astea…

    Tocmai pusesem somonul pe gratar, cand ne intreaba una din fete, din casa, daca nu vrem niste tartine cu icre negre contra friptura.

    Problema nu au fost tartinele, ci vodca de la congelator, fara de care nu am vrut in ruptul capului sa consumam ouale de peste, racnind ca un rus adevarat nu ar face niciodata una ca asta, sa consume, adica, asemenea icre autentice fara vodca.

    Desigur, vodca de la congelator turnata peste tuica fiarta a avut un efect devastator, astfel incat de revelionul ala majoritatea baietilor au trecut in noul an sforaind, cu mine in frunte.

    Cat despre somonul lasat pe gratar, gazda a fost deosebit de incantata, deoarece avea o ciurda de pisici care isi amintesc de mine cu mare afectiune, pe care mi-o arata frecandu-se ne nadragii mei, indeobste negri, ori de cate ori ajung pe acolo…

    Pentru ca dimineata, amintindu-mi mahmur de somon si repezindu-ma intr-acolo, nu am mai gasit pe gratar decat un fishbone, bine lustruit, cum scrie la carte…

  6. #6 Comentariu nou

    Bai…la mine a fost un pic diferit. ajuns in jur de 11:00 in club…pana la 1:00 m-am facut praf din vodka cu energizant. Nu stiu cate pahare au fost sau daca am mai baut si altceva. Din ce mi-au zis prietenii am reconstituit partial seara. Ma duceam sa ma bag in seama cu fete dar din pacate eram atat de beat incat nu apreciam distanta si intram in ele varsand paharul. Cantam pe toate idioteniile de melodii comerciale si nu prea au reusit sa ma potoleasca. Partea buna e ca am fost cu 2 prieteni. Au avut grija de mine. Unul statea cu mine sa nu ma bag intr-o belea, celalalt se ducea la bar pt refill. Faceau cu randul aceste drumuri dar nu le plang de mila…s-au distrat pe seama mea. A doua zi bine inteles ca am fost praf. Ce mi-a placut a fost ca nimeni nu mi-a zis nimic…ma intalneam cu ei si-mi mai ziceau cate ceva din ce s-a intamplat in seara respectiva. Asta a durat o saptamana si a fost ca un quest sa aflu ce am facut:)) Asta a fost una din multele nopti memorabile (memorabile dupa ce s-a terminat totul :)) )

  7. #7 Comentariu nou

    Buna seara!

    Povestea mea a inceput asa: “Intr-o frumoasa seara de mai, Alin ne convoaca si sopteste “M-am logodit cu Elena! Ne casatorim in septembrie!”.

    Mereu am fost de nedespartit. O gasca de 6 baieti, prieteni adevarati, insa eu si Alin am fost fondatorii, sa spun asa. Cred ca sunt cel mai vechi prieten al lui, principalul confident. De aceea parca m-a traznit vestea ca se va casatori, si inca atat de curand. Si eu sunt intr-o relatie de 3 ani si jumatate, insa numai faptul ca ma gandeam ca Alin va fi casatorit si nu vom mai petrece timp ca baietii, ma facea sa ma simt putin parasit.

    Nunta lui a avut loc in luna septembrie, anul acesta si pot spune ca a fost cea mai frumoasa la care am participat vreodata. Bineinteles, urmand traditia americana, nu se putea insura prietenul nostru fara o petrecere a burlacilor.

    Sa incepem deci. Fiind toti pasionati de offroad, aventura si adrenalina, am hotarat sa plecam in weekend-ul dinaintea nuntii in munti, la o binemeritata partida de offroad. Ne-am luat corturile, multa bautura, ne-am sarutat iubitele, ne-am urcat in masina si in ziua de vineri, dusi am fost.

    Nimic nu prevestea nebunia ce avea sa urmeze, nici chiar atunci cand ne-am luat la harta cu un TIR-ist prin statia auto sau atunci cand Andrei, unul dintre prieteni, a fost fugarit de un magar atunci cand “a udat trandafirul” pe un camp.

    Am ajuns langa cabana, locul nostru de popas, cand déjà incepuse sa se insereze. Am facut repede un foc de tabara si ne-am apucat sa instalam corturile. Dupa ceva timp totul era pregatit, asa ca am scos bautura. Cu fiecare pahar baut, devenea din ce in ce mai frumos. Amintiri din copilarie, fiecare incerca sa dovedeasca ca el a fost cel mai nastrusnic, ca el a facut cele mai multe boacane. Fapt care m-a enervat la culme. Ce conteaza ce ai facut cand erai mic, conteaza cat de barbat esti acum! Am lansat o serie de provocari pe care le-am scris pe cate un biletel, urmand apoi ca fiecare sa extraga si sa duca la indeplinire provocarea. Probabil de la aburii alcoolului, pentru ca nu vreau sa cred ca avem o asemenea minte bolnava, am avut de indeplinit urmatoarele (am gasit a doua zi biletelele ca de tinut minte, nu mai avea cine!):
    1. Fura o oaie de la ferma si dormi cu ea in cort in noaptea asta;
    2. Dezbraca-te si fugi asa prin sat, cu o torta in mana, urland din toti plamanii “sfarsitul unei epoci e aproape”!
    3. Improvizeaza din cortul tau o parasuta si testeaza daca functioneaza
    4. Imbraca toata cabana in hartie igienica
    5. Fii Mos Craciun si coboara pe hornul casei primarului.

    Sa ne intelegem. Noi eram undeva la marginea unui sat, la poalele muntelui, in judetul Valcea. Casele nu erau foarte departe de noi, iar in apropiere se gaseau si cateva ferme. Am extras fiecare cate un bilet si abia atunci ne-am dat seama ca nu mai putem da inapoi, trebuia sa demonstram cat de barbati suntem.
    Nu stiu ce s-a intamplat, insa la un moment dat mi s-a rupt filmul. Tin minte doar faptul ca Luci se chinuia sa se dezbrace si cum torta nu aveam, si-a dat foc la haine.

    Cred ca acela a fost cel mai profund somn de care am avut parte, vreodata. Cand m-am trezit insa, am avut un soc. Ceea ce credeam eu ca e o patura de lana, foarte pufoasa, era de fapt un caine ciobanesc (prietenos dealtfel!), care ma gazduise in cusca lui. Am iesit de acolo cu usurinta (si probabil cu cateva sute de purici) si am pornit in cautarea prietenilor mei.

    Dupa cum batea soarele, mi-am dat seama ca este trecut de ora pranzului. Insa cand am aruncat o privire in jur, am stiut ca nu mai sunt langa cabana, ci pe malul unui lac. Nu imi era insa strain, noroc ca mai venisem la pescuit de cateva ori. Cu greu am gasit drumul de intoarcere, insa am izbutit sa ajung de unde plecasem.

    Cand ajuns in sat, insa, vad un grup de oameni si un echipaj de pompieri ce se holbau la acoperisul unei case. Abia cand m-am apropiat mi-am dat seama la ce se uitau toti: la prietenul meu Ilie care ramasese blocat in cosul casei. A durat ceva timp pana l-au scos de acolo, bietul de el era negru la fata si habar nu avea cum ajunsese acolo. Bineinteles ca a aparut si politia care ne-a cerut explicatii si cand au auzit povestea noastra (cu nunta, 5 prieteni si biletelele cu provocari) ne-a mai dat o veste soc: “Veniti cu noi, mai aveti de recuperat inca 2 de-ai vostri!”.

    Evident, este vorba despre Luci, retinut la politie pentru ca umblase gol prin tot satul si despre Matei care, Dumnezeu stie cum, facuse rost de o scara si se urcase intr-un copac sa isi ia zborul cu parasuta improvizata (oamenii crezusera ca se sunucide). Cand am terminat cu declaratiile déjà ne ingrijoram pentru ca nu stiam nimic de Andrei si Alin si ne gandeam la ceea ce e mai rau.
    Am ajuns tarziu la cabana si am gasit ceea ce semana cu un imens WC, cu Andrei in varf, iar Alin inca dormea dus, in cort cu prietena lui foarte frumos mirositoare, oaia.

    Ne-am strans toti in jurul focului, de data asta fara bautura si nu ne venea sa credem ce am putut sa facem. Am hotarat sa nu spunem nimic despre aceasta intamplare, nici macar (sau mai ales) iubitelor noastre.

    A doua zi la prima ora ne-am strans lucrurile si dupa o tura prin noroaie am plecat spre casa.

    Chiar daca pare o poveste desprinsa din Hangover, ea este reala si peste ani, vom avea ce sa povestim copiilor nostri. Multumim lui Dumnezeu ca nu am avut idei mai tampite si ca nu ni s-a intamplat nimic grav (in afara de amenda usturatoare!).

  8. #8 Comentariu nou

    Dragii moșului, nu am să vă povestesc despre un singur chef, ci de mai multe, mai precis de acele chefuri care îți rămân în minte prin catastrofele provocate de cel care a făcut mult prea performant sportul cu paharul! Unul dintre cele mai drăguțe chefuri a fost cel de la terminarea liceului. Copii încă fiind, nu ne gândeam la prostii, iar petrecerea a avut loc la o cabană închiriată, unde noi am dansat, am fumat și am băut după puteri, având partenere fetele de la un alt liceu, mai bogat în dudui. Un coleg era, săracul, cu diabet urât, care necesita injecții zilnice, dar nimeni nu a observat să fi exagerat cu băutura. Aproape de finalul petrecerii, omul s-a bușit de tot și a început să facă scandal. Când l-am luat de umăr ca să îl scot, îl aud spunând: nu îi spune Mariei că sunt diabetic! Zic și eu: nu îi spun și apoi văd cine mă ajutase, la celălalt umăr, ca să îl scot pe tip la aer: exact Maria, care nu știa că prietenul ei e diabetic! Desigur, tipul nu a rămas cu Maria, poate asta nu a contat sau a contat faptul că el nu i-a spus adevărul, asta nu aveam să o știm vreodată.
    Un alt chef cu catastrofă am prins în timpul studenției. Un amic venise cu prietena lui, era în regulă, a băut ce a băut, tipul era blajin ca totdeauna. Deodată îl apucă damblaua, se izbește de pereți și urlă: unde sunt prostituatele alea? Să vină prostituatele! Nu vă spun ce dos de palmă și-a luat de la tipă! Asta l-a ajutat, pentru că nu a rămas cu el, dar insul, de consolare, și-a luat o nevastă pe care o cheamă, ați ghicit, Maria!
    O altă petrecere dezastru a avut loc prin… minorat, în locuința unui amic. Eram vreo 10 invitați, dar nu îi cunoșteam pe părinții gazdei, care erau, oricum, plecați, iar fiecare invitat nu prea cunoștea alt invitat. Muzica la maximum, nebunie, fum, cineva sună la ușa care fusese încuiată. Zice unul, or fi vecinii, eu nu mă cert cu ei sau nu vorbesc cu poliția, dacă au chemat-o ăștia. Iar sună, nimeni nu merge să răspundă, gazda era cine știe unde naiba. După vreo 30 de minute văd că se mișcă clanța și cineva descuie ușa! Dau să mă retrag și cad peste gazdă! Ușa se deschide și în prag sunt părinții tipului! Nu vă spun ce record mondial am bătut fiecare, când am șters-o care cum am putut de la locul petrecerii, de frica părinților ăluia care nu erau de loc încântați de petrecerea nebună!

  9. #9 Comentariu nou

    Acum 3 ani de Ziua Indagostitilor (ca tot se apropie) am decis impreuna cu niste prietene sa le facem o surpriza dragilor nostri soti astfel ca le-am organizat o excursie romantica In Franta. Mi-am dorit atat de mult sa fac din aceasta iesire una memorabila incat m-am ocupat de fiecare detaliu in parte de nenumarate ori impreuna cu fetele. Am facut aranjamentele, am rezervat camerele a la hotel, am rezervat biletele de avion si m-am apucat de bagaje. Deja imi imaginam o seara romantica in vechiul oras francez cand am pus in bagaj micile surprize pentru sotul meu, parca si vedeam cina la restaurantul simpatic din Bordeaux cu specific frantuzesc, urmata de dans pe muzica de acordeon intr-unul din cluburile de pe malurile Senei.
    Zborul fiind asigurat de Air France petrecerea a cam inceput din avion, sampanie de calitate, muzica in surdina si cupluri amorezate, oare ce-ti mai trebuie? Ei bine poate doar o intalnire cu politia vamala franceza.
    Cu aburii sampaniei in sange, veseli nevoie mare coboram din avion cu gandul la petrecerea ce avea sa urmeze in superbul oras frantuzesc dar nu apucam sa ne dezmeticim nitel ca ne si vedem acostati de un domn in uniforma.
    Bagajul meu e in general un mister pentru ca niciodata nu stii ce poti gasi acolo si de asta s-a convins si politia franceza atunci cand foarte politicosi ne-au rugat sa deschidem bagajele si dupa ce am facut-o s-au apucat oamenii de cautat in voie. Nici prin cap nu-mi trecea ce ar putea cauta cu atat ma mult cu cat pareau fixati pe bagajul meu desi eram un grup de vreo 16 persoane, dar una peste alta, cam intrasem putin in panica, mai ales ca sunt o persoana care nu prea a avut de-a face cu politia la viata mea, poate doar cand am dat de permis si cand mi-am facut actele.

    Dar sa revenim la bagajul meu buclucas in care politistii francezi cotrobaiau de zor si din care la un moment dat scot lenjeria intima din matase rosie cu ajutorul bastonului din dotare si o vantura in vazul tuturor ca pe stindardul libertatii. Rosie la fata mai ceva ca lenjeria pe fundalul glumelor amicilor nostri, incepeam sa-mi cam ies din starea de petrecere anticipata. Mai cauta ei ce mai cauta si scot la iveala o sticla de Busuioaca de Bohotin, da stiu probabil si voi ca si ei va intrebati ce cautam cu o sticla de vin de acasa tocmai in orasul vinurilor, dar ce pot spune am o slabiciune pentru acest delicios vin rose. Dupa sticla a venit randul celor vreo 20 de teste de sarcina, stiu continutul valizei mele devine din ce in ce mai ciudat dar n-am putut sa-mi refuz prietena stabilita in Franta cand m-a rugat sa-i aduc din tara dat fiind ca acolo sunt foarte scumpe. Intr-un final au gasit si ceea ce se pare ca si cautau de la bun inceput, pachetul meu cu spumant de baie, o punga de vreo 250 g cu praf alb. Pe bune ca pe moment n-am inteles ce anume gandesc nici macar cand m-au luat la intrebari referitor la punga respectiva. Ce contine? Cat intentionez sa stau un Bordeaux? Unde ma cazez? Etc. Am incercat sa le explic in franceza mea ruginita pe jumatate engleza ce contine respectivul pachet dar ori nu m-au inteles, ori nu m-au crezut pe cuvant pentru ca si-a trimis colegul cu punga la analize.

    Dupa vreo 15 minute, timp in care doamna politista ne-a tot pus diverse intrebari s-a intors si colegul cu punga pe care ne-a returnat-o. Si-au cerut scuze pentru deranj si ne-au urat sedere placuta in oras apoi ne-au indicat cel mai apropiat autobuz. Plecand din aeroport spre oras, in timp ce sotul ma tachina referitor la sticla de vin si lenjeria rosie si prietenii nostri se amuzau copios, ma gandeam amuzata ca pentru vreo jumatate de ora am fost si traficanta de droguri si teste de sarcina in Franta. Petrecerea ce a urmat a fost cu atat mai zgmotoasa si mai plina de vioiciune cu rauri de vin si lautari de Romania intr-o cafenea cu iz franco-roman de pe malul stang al Senei cu cat ne-am gandit ca din moment ce ne-am intalnit cu politia franceza ca traficanti pentru o banala deranjare a ordinii publice nici nu ne-ar mai fi bagat in seama, ceea ce n-a fost intru totul adevarat pentru ca ne-au facut inca o vizita si ne-am ales si cu un mic avertisment…deh lumea mai si doarme in Franta dupa o anumita ora in noapte, dar in final putem spune ca am avut parte de o distractie pe cinste ce trebuie mentionata copiilor nostri doar dupa majorat….

  10. #10 Comentariu nou

    Intamplarea a fost cam asa: de ceva vreme pusesm ochii pe o colega de la servici. Ea era combinata cu altul si nu prea avea ochi ptr mine, doar cateva cuvinte aruncate in pauza de tigara. La un moment dat aflu eu ca s-a despartit de individ si ma gandesc sa trec la atac. Vara fiind, ce e mai potrivit decat o invitatie la mare, unde planuiam sa o tratez ca pe o mare printesa – hotel ca lumea, club de fitze, mare, plaja, nisip etc. Zis si facut! Lansez invitatia, fata accepta, bucurie mare. Ajugem in Mamaia (unde altundeva??), ne cazam, ne intzolim ultimul racnet si ne pregatim sa mergem in club. Am uitat sa spun ca imprumutasem masina de la un amic ca a mea era vai de mama ei. Asa..mai departe…dam noi o raita pe langa club..nu gasesc loc de parcare. Lasa, ma gandesc eu, o parchez pe marginea strazii ca nu o fi bai. Parcam, ies tantzos din masina, iau fata la subrat, fac cativa pasi dupa care imi dau seama ca am inchis masina cu cheile in contact, ca tampitul!!! ce sa fac, ce sa fac?? Am incercat sa deschid portiera cu numarul, cu o sarma de la stergatoare..nimic!!! Seara incepea sa fie compromisa. La club nu se mai punea problema sa mergem, nu putea sa las maine in strada, cu cheile in contact si cu toate actele in masina. Pana dimineata era si vanduta prin Bulgaria sau mai stiu eu pe unde. Ma cam pliostisem eu asa cand fata vine cu o idee -hai sa sunam la politie sa vedem ce zic ei. Dupa vreo 2 ore in care m-am invartit pe langa masina incercand diverse metode de spargator de masini, mi-am dat seama ca nu o sa fac cariera din asta si m-am hotarat sa sun la 112. Sunt redirectionat(dupa niste hohote de ras) la politia locala si astept sa vina un agent. Apare agentul, se uita lung la mine, imi zice ca a mai intalnit doar un singur caz, un alt (prost!!) cetatean patise la fel si cel mai bine ar fi sa-mi blocheze rotile ca asa sigur nu fura nimeni masina. Ok..pana atunci imi fac curajsi il sun pe amicul de la care am imprumutat masina, ii spun patania si il rog sa-mi trimita cheia de rezerva, a doua zi, cu primul autocar spre Constanta. Eram asa plouati amandoi ca omului i s-a facut mila de noi si ne-a dus cu masina politiei pana la hotel (spre Navodari). Idee e ca am luat o sticla de ceva de la un non-stop, am mers pe plaja siam petrecut o noapta magnifica, sub un clar de luna, A doua zi dis de dimineata, am mers frumusel in Constanta, la autogara, am luat cheia, am recuperat masina si am mers sa o sarut pe fruntea adormita pe cea care intre timp devenit sotia mea.

  11. #11 Comentariu nou

    Chef cu… olandezi
    Cel mai ciudat chef, din punct de vedere al așteptărilor, a fost unul la care au participat cam 50 de olandezi!
    În urmă cu ceva ani un amic m-a dus într-o comună, în care organizase o seară românească pentru un grup de 50 de turiști olandezi. Toată comuna era pus la port festiv, autocarul turiștilor, în care eram și eu, a fost întâmpinat de localnici călări, iar olandezii erau la ferestre murmurând: călăresc ca indienii, fără șei! Mașina oprește la căminul cultural, aici oaspeții sunt primiți cu pâine, sare, folcloriste, interpreți, toate alea.
    La început, olandezii mi s-au părut ai naibii de reci, cam toți blonzi, trecuți de 50 de ani, imaginea perfectă a turistului străin care nu e ca turistul nostru și care ajunge să se gândească la excursii atunci când se pensionează. Oamenii nu zâmbeau, erau atenți, dar nu prea exteriorizau. Asta până când s-au întâlnit cu …palinca. Băutura și-a făcut datoria și am avut, în sfârșit, niște olandezi blonzi, zâmbăreți și care te întrebau de România în limba engleză de care parcă se și feriseră! Cel mai frumos a fost, însă la plecare. După ce și-au umplut bagajele cu porturile localnicilor, cu amintiri, olandezii, pesemne învățați de un român, au făcut o horă în jurul autobuzului, cântând în limba română: Noi de aici nu plecăm/Nu plecăm acasă! Explozie de râsete care a culminat cu șirul indian pe care l-au făcut olandezii, la despărțire. Probabil tot învățați de un român, fiecare venea și îți spunea: Hai să ne pupăm! Ceea ce s-a și întâmplat și am avut olandezii fericiți la ferestrele autocarului, făcându-ne cu mâna până nu au mai putut fi văzuți!

  12. #12 Comentariu nou

    Povestea mea e un soi de „Aviz amatorilor”. Acum 6 ani cand socrii mei au implinit 25 de ani de casnicie am decis impreuna cu sotia si cumnatii nostri sa le organizam o petrecere surpriza cu prieteni, cu rude, cu mancare, bautura si multa voie buna. Zis si facut am ales localul, am vorbit cu preotul, dj-ul, toate bune si frumoase vine seara cu pricina si ne pregatim cu totii de petrecere inclusiv doamna sotia mea, graviduta in 3 luni care nu suporta mirosul de carne din capatul celalalt al orasului daramite in restaurant. Ajugem la locul cu pricina si ne punem pe distractie, dj-ul tine a antrenul vinul de Vrancea si Stalinskaya asiguram destinderea tuturor inclusiv a subsemnatului. Ceea ce n-am luat in calcul a fost ca domnita mea, sensibila fiind de la sarcina sa traga curent de la aerul conditionat (am uitat sa va spun ca patania s-a petrecut intr-o extrem de calduroasa zi de vara). Deci cum va spuneam greturi, raceala, frisoane si sotioara mea numai de petrecere nu mai era buna asa ca ce-mi zice, „Dragul meu du-ma pe mine acasa si apoi te intorci la petrecere pentru ca mie imi este rau si nu mai pot sta”. Cherchelit bine chem un taxi si-mi conduc iubita acasa, hotarat sa ma intorc in focul actiunii asa ca ii zic taximetristului sa ma astepte s-o conduc pana in casa si ne intoarcem de unde am venit. Draga mea cand ajungem sus dupa ce are o intalnire fulgeratoare cu WC-ul in urma mirosurilor de carne de la petrecere, ce-mi zice „Dragul meu fa-mi si mie o frectie cu carmol inainte sa pleci inapoi ca am niste frisoane, cred ca am racit”. Ca un sot atent ce sunt scot sticla de carmol si ma apuc de frectie, dar in fractiune de moment simt cum ma cheama si pe mine domnul WC si da-i si scoate tot ce acumulasem in firavul meu stomacel in seara in curs. Nu trece mult si mi se alatura si draga mea sotie pentru inca o partida si uite asa constat ca suna cineva la usa, era prietenul meu taximetristul care dupa jumatate de ora vroia sa stie daca mai mergem la petrecere. Bineinteles ca nu am mai ajuns, am continuat petrecerea cu sotia mea impartind amandoi cate o bucata de buda….concluzia nu amestecati bautura cu aburii de carmol, combinatia e nimictoare…. 🙂

  13. #13 Comentariu nou

    Multumesc mult! Am trimit email de ieri. Astept sa fiu contactata!

Adaugă reply - nea'Mielu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.