Vorbeam acum ceva vreme cu bunul meu prieten Nicolai și dintr-una în alta, am ajuns la concluzia că românii suferă de o afecțiune gravă, pe care toată lumea fie o ignoră cu brio, fie nu o conștientizează.
E vorba despre afecțiunea care ne împinge la decizii neinspirate și acțiuni care ne pot pune viețile în pericol.
Vorbim aici de o mâncărime, destul de rea, care aparent nu are leac pentru poporul nostru. Inițial am scris articolul cu „fund” dar mi se pare că „mâncarime în cur” e mult mai acurat în descriere.
Ne mănâncă în cur să trecem strada pe roșu sau prin loc nepermis.
Ne mănâncă în cur să ne forțăm copiii să facă chestii pe care noi nu le-am putut face. Chiar cu riscuri grave, aproape inconștiente.
Ne mănâncă în cur să facem credite când nu avem siguranța zilei de mâine.
Ne mănâncă în cur să ne tratăm acasă, că știm mai bine decât medicul ce ne trebuie.
Pe ăia din guvern îi mânăncă în cur să dea legi noaptea. Ca hoții.
Ne mănâncă în cur să facem o grămadă de chestii care n-ar trebui făcute.
Cu efecte mai mari sau mai mici. Pentru că pentru fiecare mâncărime d-asta în cur a unui inconștient, cineva trebuie să tragă și niște ponoase, de obicei.
Dacă îți sare unu în față, ai șanse să tragi de volan și să intri în ceva, ca să nu-l omori pe fraier. Care nu e tâmpit, e bolnav, are mâncărimi.
Și tot așa.
Poate de fapt, asta e boala noastră națională. Mâncărimea asta care ne împinge numai la tâmpenii.
6 comentarii Adaugă comentariu
Ne place „să ne batem joc” de proprii noștrii copii și să îi obligăm să facă ceea ce nu am putut face noi!
Nu are legatura cu nația. Stilul ăsta de autoflagelare este obositor deja.
Există pe Netflix un documentar numit Trophy Kids. Toate chestiile descrise de dumneavoastră mai sus se întâmplă peste tot. Există peste tot părinți ce împing copiii spre performanță cu orice risc. Nu este o trăsătură dominantă românilor „mâncărimea în cur”. Ce este dominant este modul relaxat in care ne raportam /acceptam ca nație încălcarea legilor, regulilor, avertismentelor.
îhîhîhîhîhî ti-a zis dumneavoastra
om cu bun simt, nu ca altii
Puteam scrie si „toate lucrurile descrise de tine” si habar n-am de ce nu am facut-o :))) Ideea ramane: parinti dispusi sa faca orice sa isi vada copilul iesind din randuri sunt peste tot, la fel nebuni care traverseaza aiurea cu copii de mana, conduc cu ei fara centuri sau scaune, fac credite si pentru nepotii lor, se trateaza acasa, nu vaccineaza (sau vaccineaza-depinde dinspre care parte a baricadei privesti). Nu sunt romanii mai cu mancarimi in cur la de-astea. Doar legea se aplica in alte parti mai fara stat la discutii si mai aspru in multe ocazii. Si este asa de scump sa te plimbi prin tribunale cu vecinul, ca mai bine ii respecti proprietatea, locul de parcare, nevasta, copilul, etc. Romanii sunt mai cu mot cand trebuie sa respecte ceva (orice sau pe oricine). Suntem mai cu mot decat vecinul, decat colegul, decat alti parinti, decat politistul, salvamarul, salvamontul. Stim noi mai bine, merge si asa, lasa ca rezolvam noi. Ii judecam pe toti cei care nu gandesc ca noi, nu arata ca noi, dam cu barda, aruncam cu noroi, facem procese in piete publice. Ne pretindem a fi un popor crestin si religios, uneori habotnic, dar de fapt suntem profund profani, intoleranti si lipsiti de empatie.
în țara în care toate semafoarele sunt nesincronizate, în țara în care trebuie să încalci reguli ca să supraviețuiești, de la șpaga pe care o dai la doctori până la coada infernală de la poștă, reacția normală a oricărui homo sapiens este să se transforme în haiduc (nu că ar fi normal, dar e instinctul de supraviețuire) – ce a făcut boul ăla cu copilul lui a fost doar o manifestare a bolii numită inconștiență