Captivii propriilor convingeri

Articol din categoria: andreiu

Citeam dimineață în drum spre birou comentariile de la o postare a lui Crivăț, unde un domn se chinuie să explice că Eftimie scrie de căcat și literatura adevărată e aia pe care o face el, CTP și încă niște dinozauri depășiți de timp. Și că nu ar trebui să se scrie așa, cu nemiluita, că nu știu ce rigori din capul lui nu se respectă.

Ah, amuzant cum se vaită că avem mai mulți scriitori decât cititori, dar nu poate face conexiunea între numărul mic de cititori ai lor și tirajele epuizate ale lui Eftimie. Dar iată, internetul e liber, ne putem exprima toți și nu putem înțelege că vremurile se schimbă și cine nu se adaptează, moare.

Ca paranteză, am mai scris aici că aș scoate din programele de liceu tot ce înseamnă literatură veche, mucegăită, prăfuită și aș înlocui-o cu ăștia tineri, moderni, care scriu pe înțelesul și gustul tinerilor sau al contemporanilor. Decât să-i rupi capul în liceu cu Concert din muzică de Bach, mai bine îi dai un Georgescu sau Mihălțianu sau Tănase. Sau Eftimie în loc de Iona. Zic și eu.

Așa se întâmplă peste tot unde vedeți companii/categorii în faliment/derivă. Probabil dacă îi întrebi pe ăia de la Poșta Română, lor li se pare că fac totul perfect, că așa se face și vor ridica din umeri că nu au ce face și vinovați sunt firmele de curierat, că le-au spart monopolul. Dacă le zici să scape de birocrație, de 3/4 din personalul ăla grețos și de doamnele diriginte pline de scârbă, se uită cruciș la tine. Ar trebui falimentată și pornit de la zero.

Exact așa s-a întâmplat cu presa scrisă. Îi pufnea râsul pe toți când auzeau de internet și social media și valul nou. Și au râs până s-au înecat la mal, de acum nu-și găsesc locul nicăieri pe internet.

Problema e că se întâmplă doar aici, e belea globală asta, scrisă în ADN-ul nostru, ca vietăți. Așa s-a întâmplat cu Nokia, care aproape au murit căzând de la 80% marketshare global și nu înțelegeau cum ar folosi cineva vreodată un telefon fără butoane.

Și exemple ar mai fi. E uimitoare rezistența noastră la schimbare, oricât de deschiși sau adaptabili am vrea să părem.

 

2 comentarii Adaugă comentariu

  1. #1 Comentariu nou

    Asta e la fel ca aia ca nu te poti inscrie in ceva asociatie de jurnalisti daca faci parte doar de presa din online. Daca le zici mumiilor alora ca ai cititori intr-o zi mai multi decat au toate ziarele lor pe hartie intr-o luna, te intreaba ”ce e aia presa din online?”.

  2. #2 Comentariu nou

    Ai ceva dreptate în ceea ce spui parcă n-aș amesteca lucrurile. Arta în aceeași oală cu tehnologia. Știu, suntem într-o societate de consum dar parcă nu tot ce se vinde/consumă are valoare iar acest consum depinde foarte mult și de educația/cultura consumatorilor. Să nu reducem totul la cifre/numere (și marketing).

Adaugă reply - TmBlog

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.