Datorită misoginismului pe care îl deţin, nu pot să trec cu vederea două chestii interesante pe care le-am văzut la reprezentanţii sexului tare şi feroce, care nu numai că nu le fac cinste, dar îi mai şi aruncă într-un ridicol maxim.

tall-short-whibley

Primul:

– bărbaţii cu partenere mai înalte decât ei. Nu înţeleg că e penibil, că în spate toată lumea stă şi răde de ei. Am avut ocazia să văd miercuri seara la o petrecere de high-class un directoraş de corporaţie care cu greu vedea peste bar la braţ cu o duduie mai înaltă cu un cap decât el. Mândria pe care o afişa….priceless. Zâmbetele şi ghionturile date de restul invitaţilor, greu de reprodus în cuvinte. La un moment dat ea cred că şi-a dat seama de penibilul situaţiei şi s-a dus singură la bar, lăsându-l prin mulţime. Bă băieţi, pe cuvânt vă spun că nici o gagică nu stă cu un tip care îi vine până la subraţ din iubire pură. Mai departe faceţi voi calculul.

Secund

– bărbaţii care au “femeia lor”.

” ce faci băi, ce-ai făcut în concediu? – “bă, mai nimic, cu femeia…una alta“. Tipul ăsta de răspuns de fapt înseamnă că a facut doar ce a vrut gagică-sa. Ăştia îs de departe cei mai amuzanţi, cum încearcă ei să mascheze realitatea prin nerecunoaşterea unei prezenţe feminine alături de ei. E doar “femeia” în faţa bărbaţilor, el având întotdeauna ultimul cuvânt în relaţie. De obicei acesta este “da, dragă”. Dudes, la fel de penibil ca ăia de mai sus. Nu e nici o ruşine, înjosire să ai o prietenă/gagică/iubită etc.

La fel cum nu e nici o ruşine să mergi cu un buchet de flori în mână pe stradă.

foto