Am văzut iadul. De două ori!

Prima dată sâmbătă seara, când am fost în sală la „IADUL ESTE AMINTIREA FĂRĂ PUTEREA DE A MAI SCHIMBA CEVA”, în regia Danei Lemnaru şi jucată de cinci studente ale Facultăţii de Teatru din Târgu Mureş. O piesă care m-a lăsat fără cuvinte, care m-a făcut să merg cât mai încet spre hotel, doar pentru a reflecta un pic asupra existenţei, vieţii şi complicaţiile pe care le creem singuri.

Piesa abordează relaţia dintre părinţi şi copii din două planuri: unul, care transpune separatismul şi diferenţele pe care le fac părinţii între copii, acordând mai mult sprijin şi atenţie doar unuia dintre ei şi neglijându-l pe celălalt, iar celălalt abordează dificila problemă a copiilor care nu sunt lăsaţi de părinţi să părăsească locul naşterii pentru a-şi contrui un viitor. Destul de tristă povestea, mai ales pentru că are corespondent în viaţa de zi de zi.  Cele cinci actriţe îşi joacă rolul mai mult decât exemplar, reuşesc să te ţină o oră şi jumătate ţintuit în scaun şi te fac să pleci un pic îngândurat de la piesă. Dacă mai am ocazia să văd piesa cel puţin o dată, nu o să ratez ocazia.

A doua vizită în iad a fost făcută duminică, la FAUST-ul lui Silviu Purcărete. Aici nu ştiu ce să vă spun, pentru că piesa asta trebuie văzută, nu povestită. Pentru că te duce la propriu în iad, pentru că este un teatru revoluţionar, cu două scene, una în spatele celeilalte, pentru că atât Faust cât şi Mefisto sunt jucaţi excepţional şi pentru toate detaliile la care a fost atent Purcărete.

Am fost foarte surprins să întâlnesc la FAUST, duminică seara, un cuplu prieten, ambii stabiliţi în Cehia de ceva vreme, care a venit în ţară duminică seara special pentru piesă şi care au plecat imediat înapoi spre Brno. Asta spune multe despre aprecierea şi renumele pe care le are Faust. Ca să vă faceţi o idee, aici aveţi un mic trailer al piesei.

Aşa că dacă aveţi drum prin Sibiu, sau vreţi să ajungeţi şi voi în iadul imaginat de unul dintre cei mai mari regizori români, mergeţi la TNRS. Nu o să vă pară rău.
Cam astea au fost cele două experienţe trăite in iad, la FITS.

O să închei cu o expresie care mie îmi place foarte tare :” deşi toţi ne dorim să ajungem in rai, lumea bună se strânge un pic mai jos”. Şi aştept cu nerabdare să mă las purtat din nou încolo cu proxima ocazie.