Astia cu copii prin școli, ați observat și voi că majoritatea celor care se plâng de actul pedagogic, de educație, de starea învățământului, au mari carențe în exprimare scrisă și vorbită?
Ca să nu le zic direct analfabeți, că nu se cade, dar cu cât sunt mai departe de gramatică și de o exprimare cât de cât mai acătări, cu atât sunt mai înverșunați și au opinii mai ferme împotriva a ceea ce se întâmplă cu copilul lor la școală.
Și ați mai observat că tot cei despre care povestesc mai sus, care cu greu au terminat 12 clase, acum își călăresc copiii până la epuizare cu teste, concursuri, meditații ( hell to the fuckin christ) din clasele primare ( 1-2-3) la engleză, matematică, română, astrologie, pisicologie de parcă i-ar aștepta premiul nobel pentru cultură și nu cumva să îl rateze?
Și ați mai observat cum, dacă le atragi atenția că sunt analfabeți și scriu miau ca pisica, tot ei se oftică și zic că ce mare lucru, importantă e ideea, nu cum scriu ei?
Și ați mai observat cum există o suprapunere între genul ăsta de analfabeți și genul ăla de cocalar impertinent care te calcă în picioare ca își facă el loc mai în față?
Și ați mai observat cum, nefiind nimeni care să îi sancționeze când trebuie, se îmnulțesc nestingherit? Și ajung la putere și ne dictează viața celorlalți?
Ce rămâne de făcut? Nimic în mod excepțional, doar să fim alături de copiii noștri, să încercăm să le dăm cele mai zdravene repere de conduită socială, de învățare și de (asta mi se pare cea mai importantă) a discerne între ce este fake și ce este adevărat.
Și să le fim departament de suport și să avem grijă că spațiul lor de siguranță este întotdeauna acasă, între noi.
În rest, the world is not bad, nor good or broken, is fucked.
