insemnari pe scurt

andreiu

De ce ies copiii cu creierul pilaf în România? De ce urăsc românii școala?

Pentru că îi stresăm cu evaluări naționale încă din clasa a doua În România, copilăria începe să arate tot mai mult ca un maraton de testări și etape de performanță. La vârste la care în alte țări copiii încă învață prin joacă, ai noștri sunt puși să treacă prin „simulări” și „evaluări naționale”, cu subiecte… [mai mult]

andrei

absolut, dar tezele incepeau din clasa a 5a. eu nu am o problema cu evaluarile, dimpotriva. am o problema cu parintii dar si dascalii care supun copiii la presiuni de care nu au nevoie si nu sunt antrenati.

Ion Straja

Buna ziua,
Sunt doar testari. Evaluarea la nivel national a ceea ce stiu copiii.
Parintii se sperie ca nu face copilul fata.
Profesorii nu stiu ce fac, le-o fi frica sa nu se uite cineva la rezultatele de la clasele lor si sa nu foloseasca asta ulterior ca sa nu stiu ce sa le faca.
In rest, lucrari anuntate ai in fiecare trimestru la toate materiile (ei, poate nu la muzica, desen si sport…) – deci tot evaluare.
La unele materii aveai chiar si teze – tot evaluare.
Pentru examene de tip concurs, erau olimpiadele ca pregatire.
In State ii tot evalueaza, dar nivelul e tot cel care este.
Problema e ce faci cu rezultatele evaluarii, ca nu pare sa se intample nimic.
In plus, copiii cresc, deschid ochii si vad, pe langa cei cu merite si niste analfabeti in fata, fara prea multa scoala, dar tolerati si uneori chiar laudati de alti oameni – a propos de motivatia externa.
Deci…?

andreiu

„Clasat” – un film românesc care te prinde fără să vrei

„Clasat” e genul ăla de film care pare documentar, dar nu e. Și tocmai de-aia funcționează așa bine. O investigație despre un incendiu suspect într-o companie tech românească se transformă, încet, într-o poveste despre AI, corupție și lucruri băgate sub preș. Nimic exagerat, nimic strident, dar destul cât să-ți ridice sprânceana și să-ți rămână în… [mai mult]

Alin

Am cumparat bilet cu o zi înainte de a fi disponibil, am uitat complet de link și acum citesc aici ca s-a dus 🙁

insemnari pe scurt

Când a devenit normal să fim mereu ocupați?

Ocupat. Foarte ocupat. Suntem pe speed dial cu burnout-ul și-l salutăm zilnic pe fugă. Dar cine a hotărât că așa e bine? Nu mai știu exact când a devenit o virtute să fii mereu ocupat. Poate pe la prima revoluție industrială, poate când Steve Jobs a lansat primul iPhone. Sau poate când am început să… [mai mult]

andrei

apreciez 🙂

MrGiulik

Las comentariu aici și nu pe X ca să ajute un pic blogul.

Exact așa mă simt, lucrez 9-18 intens și băgat în priză iar când închid laptopul simt o greutate eliberată de pe umeri. Restul timpului incerc sa nu fac nimic, dar primesc mesaje cum am primit în seara asta la ora 21:36 cu mesajul „bună, ai timp?”

Am răspuns la obiect și fără nici o intenție de a ofensa : „Bună, acum nu, te rog să-mi dai mesaj mâine dimineață după ora 8.”

Chiar nu aveam cum, pregăteam copilul de a merge la somn, îi făceam ghiozdanul și pachetul pentru școală.

Asta după o zi de plimbat cu fiica mea, 15 min la Kaufland pt 2 chestii apoi acasă pentru cină și jumătate de pagină de teme.
Iar în timpul cinei și făcut teme am stat 36 de min in telefon cu un prieten bun pe care îl văd și-l aud rar.

Pe scurt nu am înțeles nimic din ziua de azi și îmi pare rău că nu am fost mai atent cu fiica mea.

Trăim vremuri alerte, toată lumea vrea cate ceva acum, indiferent de ora sau zi a săptămânii.

Astea îmi sunt doleanțele.