Înainte de toate, aș vrea să citiți articolul scris de Bonea la el pe blog și să râdeți amar, despre cum vai, ne vor muri gloriile de foame pentru că nu mai au voie să promoveze jocurile de noroc.
Ei bine, campionii, gloriile, legendele, oamenii care au avut o carieră construită și bazată pe caracter și coloană vertebrală nu sunt cei ce mor de foame pentru că nu mai au voie să recomande jocuri de noroc.
Sunt cei care se preocupă să lase ceva în urma lor, să construiască pentru viitor, să inspire, să formeze alți sportivi.
De ce e important asta? Pentru că un copil care îl întâlnește pe idolul său din sport nu va visa să-și bage alocația în slot machine, ci să alerge mai repede, să sară mai sus, să creadă în munca cinstită.
Pentru că un copil care participă la un turneu organizat de un fost campion înțelege că reușita nu vine dintr-un click pe „Depune acum”, ci din efort zilnic, disciplină și pasiune.
În timp ce unii „influenceri” se dau rotunzi cu stilul lor de viață plătit de cazinouri și cred că asta înseamnă succes, campionii reali tac și fac: pun mâna pe cronometru, organizează concursuri, dau autografe sincere. Fără lumini de neon și fără să le pese de trending pe TikTok.
Copiii au nevoie de modele solide. De oameni care să le arate că pot reuși fără să-și pună speranțele în noroc, că munca bate hazardul la orice oră din zi.
Asta fac marii sportivi: transformă experiența lor în inspirație.
În loc de încheiere, articolul ăsta s-a născut în mintea mea ieri, la Sinaia Mountain Run, prima ediție organizată de Constantina Diță, unde cursele pentru copii nu au avut taxă de înscriere.
Și la toate cursele de copii Constantina a stat pe traseu, i-a încurajat, i-a motivat și i-a îmbrățișat când au trecut linia de sosire.
Și, cumva, copiii ăia vor ține minte că o campioană olimpică, președinte de federație, le-a fost alături pe traseu, când aveau 7 sau 9 sau 11 ani.
2 comentarii Adaugă comentariu
M-au uns pe suflet, atat articolul tau si cel la care ai facut trimitere in primul paragraf.
Nu mai am ce sa adaug, cine a avut cap sa priceapa, a priceput (putini, din pacate) cine nu, va continua sa fie analfabet functional si sa dea replici cretine.
Ma rog, ar mai fi 2-3 idei de punctat:
UNU – eu consider ca moralitatea e un resort intern (cu care ne nastem dar care trebuie permanent educat/antrenat pentru ca altfel se pierde pe drum) care este incurajat, atat la nivel individual cat si la nivel de exemplu de urmat, atunci cand societatea vede ca un om care actioneaza corect-moral are succes, este recunoscut de semenii sai si tot mai multi se decid sa faca la fel. Cand „se termina” moralitatea, da, statul este obligat sa intervina (cu legi, de exemplu) si sa sanctioneze specific abaterea de la NORMALITATEA moralitatii. Am vazut un comentariu in care cineva zicea ceva de genul „… ce, devin sportivii/fostii sportivi mai morail daca da statul o lege?”. Nu stiu … dar stiu ca daca nu suntem in stare sa ne comportam moral de buna-voie, clar e nevoie de o lege care sa ne impiedice sa ne comportam ca niste jeguri fara busola morala!
DOI – Il apreciam candva, demult, pe Rat, ca sportiv, si imi facea impresia ca nu-i chiar in media fotbalistilor cretini si needucati. Pana sa-l vad vorbind in niste podcast-uri unde a inceput sa bata campii lejer si arogant si am inceput sa-mi schimb parerea. Dar acum, dupa acel banner in care a afirmat ca un copil nu „baga” la pariuri pentru ca-l vede pe el ca face reclama, mi-a facut pur-si-simplu scarba. De el ca om, si as vrea sa-l mi-l scot din cap definitiv.
TREI – Nastase … ce-ar mai fi de spus, un individ care la capitole gen educatie / moralitate / empatie este „corijentul” natiei romane. Uun caracter infect care a profitat de tot ce i-a scos „bulanul” in viata asta fara vreo urma de recunostinta fata de … NIMIC. Toata viata lui a fost doar despre el si despre ce „i se cuvine lui”. De la casa in Primaverii (primita inainte ’90 – oare Securitatea comunista stia ceva pe subiect? – si retrocedata tot lui dupa ’90 doar ca sa fie vanduta pe capriciile unei „lustruitoare de baston” din asta de a facut turul tuturor dormitoarelor de bosorogi decrepiti dar plini de bani), bani, onoruri pana la mirarea lui ca politia post-decembrista si-a permis sa-i ia permisul dupa ce a fost prins baut la volan in loc sa se ploconeasca in fata lui cum era el obisnuit de militia dinainte de ’90, individul asta NU a inteles nimic-din-nimic in toata viata lui traita in bataie de joc la adresa oamenilor normali (dintre care multi l-au idolatrizat). Dupa parerea mea Nastase NU ar fi trebuit sa apara in public, niciodata, pe nicio tema in afara de TENIS. Si chiar si la tenis am niste dubii … un individ care (in mizeria aia de film despre el) a putut sa raspunda – unui coleg sportiv care i-a atras atentia ca dupa ce mergi la toaleta e normal sa te spei pe maini – „spiritual” ca romanii nu se spala dupa ce merg la toaleta pentru ca nu urineaza pe maini … ce-ar mai fi de spus? Ce ar putea avea idividul asta (ca om e mult-spus) sa transmita unor alti oameni?!?!?! Auzi la el, legea anti-publicitate la jocuri de noroc „… nu-l lasa sa munceasca „. Incurajarea unor oameni naivi/slabi/mai putin educati sa bage la pariuri pana la auto-distrugere, in opinia „stimabilului” Nastase e … MUNCA?
„Vedetele” astea care „muncesc” in reclame la pariuri si pacanele imi aduc mie acum aminte de tupeu din ala grobian de violator care zice in instanta ca si victimei i-a „placut”, deci nu se pune.
Îmi e jenă să îl văd pe Dan Petrescu, pe care l-am admirat ani de zile pentru profesionalismul lui, făcând pe sluga pentru dragomir și becali. Jenă care devine ușor silă în fiecare clip pe care îl văd.