Suntem un popor mișto, în majoritatea timpului.
Avem ospitalitate, avem umor, avem chiar și niște colțuri de țară care arată de-ți taie respirația.
Dar când vine vorba de priorități culturale, suntem la fel de profunzi ca o ciorbă de burtă.
Spui că pleci la Roma și imediat vin recomandările: „Bă, să mergi la ăia, la trattoria X, fac niște paste rupere!” Nu Colosseum, nu Vatican, nu podul Îngerilor. Nu frate, nu. Carbonara, pizza și tiramisu. Toate rupere, extraordinare.
E aproape comic, dacă n-ar fi atât de trist. Eu am o problemă cu sfaturile nesolicitate, în general, de ceva ani m-am oprit să le dau, dar mi se pare chiar hilar să creadă cineva că voi merge 14 kilometri, dintr-un colt în altul al orașului pentru o porție de paste.
Comunismul ne-a format reflexe pavloviene.
Când patru decenii ai trăit cu frica de „oare prind lapte mâine?” sau „dau carne doar miercurea și joia, după ora 4”, stomacul a devenit centrul universului.
Creierul, esteticul, cultura – toate au trecut pe planul doi. Important era să apuci ceva de băgat la maț. Și reflexul a rămas. Chiar și generațiile mai tinere, care n-au prins cozile și frigiderul gol, l-au moștenit de la părinți: călătoria e bună doar dacă mănânci „bine și mult”.
Cultura? Eh, aia e pentru străinii cu burta plină.
Uităm că atunci când alții vizitează România, întreabă „Ce pot să vizitez?” – Bran, Peleș, Sibiu, Cimitirul Vesel.
Noi, când mergem la Roma ( sau oriunde naibilor), întrebăm „Unde găsesc cea mai mare porție de lasagna?” Și nu zic, mâncarea e și ea parte dintr-o cultură, dar problema noastră e că ne oprim doar acolo. Suntem ca ăia care intră într-o librărie și se uită doar la pixuri.
Am zis că plec la Roma. Am primit douăzeci de recomandări. Nouăsprezece erau despre mâncare. Abia una, timidă, despre podul Îngerilor. Și a 21 a venit despre Trastevere.
Atât, în rest doar mâncare, ziceai ca plecăm din marea foamete est europeană și trebuie musai să ne hrănim cât pentru 15 ani.
Și atunci mi-am dat seama: nu comunismul e trauma noastră cea mai mare.
Trauma e că, după treizeci de ani de libertate, încă ne purtăm ca niște turiști cu burta goală și capul la pachet.
Dar na, ce să-i faci… cultura nu ține de foame.
Dacă mergeți cu copilul și e greu de impresionat cu arhitectură, biserici, relicve istorice și ce mai au frații noștri prin bătătură, recomand oricând BioParco, Gradina Botanică, magazinul Legami de lângă Panteon și plimbările pe Mazzini.
De mâncat am mâncat extraordinar peste tot, nu cred că există locuri proaste de mâncat în Roma, dacă nu te duci ca berbecul la primul tourist trap de lângă fontana di trevi.
Recomand experiența, backpackers, 4 zile, fix ce trebuie. Dacă nu trebuie să iei mâncare la pachet, atunci trebuie discutat cu colegii de la Samsonite sau Lamonza.
