Am primit un comentariu zilele trecute care suna cam așa: că e „simplu și românește” să dai în cap unui proiect care încearcă să construiască ceva, într-o zonă unde toată lumea doar comentează. Și m-a enervat. Nu pentru că ar fi ceva nou — e una dintre cele mai vechi replici defensive din peisajul nostru… [mai mult]
A reușit prietenul Galoș să arunce cu bățul lung la spițele scurte de pe internet, așa că am zis să îmi aduc și eu umila contribuție subiectului, fiind cumva direct afectat și vizat de topicul de mai sus, trăind de aproape 10 ani încrâncenarea românească împotriva copiilor și părinților. Există un mit național, mestecat cu… [mai mult]
Nu de Lolita ne e frică. Și nici de cercei. Ne e frică de noi. De fiecare dată când apare un personaj ca Lollita Cercel, artificial, exagerat, strident, imposibil de confundat cu un om „real”, reflexul public e același: panică morală, glume nervoase, teorii despre sfârșitul civilizației. „Uite unde am ajuns.” „Ne-a terminat tehnologia.” „Copiii… [mai mult]
Astia cu copii prin școli, ați observat și voi că majoritatea celor care se plâng de actul pedagogic, de educație, de starea învățământului, au mari carențe în exprimare scrisă și vorbită? Ca să nu le zic direct analfabeți, că nu se cade, dar cu cât sunt mai departe de gramatică și de o exprimare cât… [mai mult]
Am observat. Si am mai observat ceva, pentru ca am mai multe cartite in perimetrul educational: sunt multi nemultumiti din randul profesorilor, care n-au ce cauta acolo, nefiind nici pregatiti, nici inzestrati etic si intelectual pentru a fi la catedra, care doar trepideaza vocal pe site-uri cu o mana, in timp ce cu cealalta se indestuleaza din avutul obstesc. Idiocratia a cucerit Romania!
Trăim într-o epocă fascinantă: expertiza nu mai are nevoie de studii, experiență sau responsabilitate publică. Are nevoie doar de Facebookși Tiktok, de un ton sigur pe sine și de algoritm. În acest context apare și fenomenul propagandei și al experților pe orice problemă. Nu discutăm aici persoane, ci rolul public pe care și l-au asumat… [mai mult]
Având niște timp mort de umplut, am stat și am făcut un studiu de caz pe sfântul părinte care a venit cu icoana pe scară și de Crăciun și de Bobotează și nu prea a avut succes. Vorbim de o scară de bloc cu 65 de apartamente unde estimez o rată de conversie de sub… [mai mult]
Anul nou e, aparent, acel buton magic de reset. Schimbăm cifra din calendar și, brusc, devenim oameni noi. Mai disciplinați. Mai sportivi. Mai slabi. Mai citiți. Mai… altcineva. Sună bine. Doar că e fals. Rezoluțiile de an nou nu sunt, de cele mai multe ori, despre dorință reală. Sunt despre un motiv acceptabil social de… [mai mult]
Pe bune, mă uit la oamenii din bula mea de internet cum se agită, să ieșim, să facem, să dregem, să pichetăm, să ieșim să…..să ceva cu exercitat drepturi și libertăți și alte din astea. Serios acum, nu v-a ajuns? Nu vi s-a luat de ieșit și protestat iarna ( că noi vara nu putem… [mai mult]
„lăsați femeile să joace ce vor!” Acest mesaj l-am văzut în tribunele stadionului Arcul de Triumf, la un meci de fotbal feminin dintre România și Polonia, meci în care Polonia a învins cu 1-0 dar nu despre acest meci este vorba. „lăsați femeile să joace ce vor!” — un banner văzut pe un stadion, la… [mai mult]
Sunt total de acord. Din păcate am văzut ca următorul pas este “de ce nu suntem plătite la fel ca bărbații”? (vezi tenis, baschet american)
Pai exact asta am vrut sa spun si eu: ORICE incluziune, oricat de bine-intentionata ar fi la nivel de concept dar care este facuta fortat „din pix” printr-o lege care OBLIGA la o (asa-numita) incluziune prost-inteleasa si prost-aplicata este o tampenie sinistra.
Unde mai pui ca te poti trezi si cu vreun recul neprevazut – in loc sa rezolve o problema, o lege proasta poate sa antagonizese niste categorii de oameni care, in mod normal, ar putea fi neutri-spre-pozitivi pe subiectul respectiv dar pe care-i scoate din sarite modul asta de a pune problema cu obligativitatea sau, mai rau, si cu niste sanctiuni in caz de nesupunere.
A fost odata un om celebru (nu dau nume, majoritatea cred ca stim despre cine e vorba) care, cand a fost intrebat de ce premiile masculin vs. feminin in cadrul aceleiasi competitii nu sunt egale a zis cam asa: premiile vin dintr-un buget care este construit pe baza contributiei unor sponsori care dau bani in functie de cifrele de audienta si, implicit, vizibilitatea pe care o primesc de banii aia. Cand fetele vor face audienta ca baietii si premiile vor fi egale in cele doua competitii.
Suna rau si cinic dar matematic si economic omul avea 100% dreptate. Cum ar fi sa vina careva cu o „lege” care sa oblige organizatorul sa dea premii egale pentru ca .. PC si woke-isme de doi bani? Pai ar fi simpliu – competitia aia s-ar desfiinta in secunda doi sau in tara care ar legifera asa ceva nu s-ar mai tine astfel de competitii. Punct!
Am pornit de la o postare a unei persoane care lucrează chiar la Bruxelles, în capitala democrației europene. O fi ea cât se poate de competentă – și chiar e – dar nu contează numele, pentru că nu e despre oameni, ci despre idei. Și ideea era asta: zero tarabe, zero standuri cu dulcegării, zero… [mai mult]
Nm.bradu
Suntem la coada uniunii europene in orice domeniu, nu doar in ceea ce priveste statisticile expuse de tine. Asadar, acestea nu au nicio legatura cu ideea ca „uram copiii”, ci semnifica doar faptul ca, surpriza, suntem o tara mai putin dezvoltata decat restul din UE.
Also, ignoram cu gratie ca statisticile alea sunt influentate de tigani, cu precadere cele referitoare la mame minore si educatie.
Adica e ok sa dam in romani, dar grija mare sa nu cumva sa vorbim despre cauzele reale, sa nu fim rasisti.