În lumea tehnologiei și a serviciilor financiare, cine ajunge primul și schimbă regulile jocului rămâne în vocabularul oamenilor. Exact așa s-a întâmplat cu Revolut. Chiar dacă acum și alte bănci oferă plăți instant, expresia „îți dau pe Revolut” a devenit reflexul natural când vorbim despre transferuri rapide de bani. Primul care inovează, câștigă terenul Revolut… [mai mult]
În loc de disclaimer: Acest articol a fost scris înaintea zilei de luni, când a apărut pe Recorder materialul despre Nicușor Dan și fostul cadru SRI, material despre care și eu cred că este ușor dezechilibrat, așa cum cred și alții pe internet. Dar chiar și așa, presa independentă trebuie să scrie și lucruri care… [mai mult]
„stim cu totii despre articole scrise in mod clar la comanda: schelete radioactive la Antipa intr-o perioada cu ceva manifestatii la Pta Victoriei, distrus reputatia unor oameni cu o saptamana inainte de alegeri, lovit in organizatii/persoane care trebuie daramate pentru ca sa nu mai aiba un punct de vedere sau forta la o eventuala negociere”
– partea proasta la faza asta e ca articolele alea au fost scrise de oameni cu reputatie buna (salut Tolontan) care in loc sa se duca sa livreze mancare cu glovo, inca scriu si sunt apreciati
Bun articol, buna tema … nu ca ma asteptam la atlceva.
O scurta definitie personala – in continuare, cand voi zice PRESA, in A.D. 2025 eu includ aici orice mijloc de comunicare, de la presa scrisa, aia cata mai este, radio/TV, Social Media, bloggeri/vloggeri si ce-o mai fi.
O scurta clarificare – acum niste (mai multi) ani am fost un consumator AVID de presa, avea si legatura cu ce munceam atunci; de vreo 5-6 ani incoace am mai redus ritmul (nu mai am nici timp si nici chef sau incredere) si am ramas, sa zicem, doar un consumator amator dar entuziast si CU SPIRIT CRITIC :)).
Oricum, nu am fost niciodata implicat hands-on sau intr-un mod profesionist in fenomenul PRESEI. Am fost pe-aproape prin 2004/5 cand am primit de la o revista o propunere sa scriu o rubrica, ceva relativ mic ca proiect dar, din pacate, nu s-a materializat. Si daca s-ar fi intamplat, probabil ca nu as fi avut viata prea lunga prin presa pentru ca bun/prost, corect/gresit sau placut/enervant NU as fi acceptat niciodata sa mint sau sa scriu altceva decat ce gandeam ori asta … nu e o calitate care sa se „premieze”, you know!
Si acum la subiect – tind sa rezonez la modul da, ca scenariu ideal asta ar fi, doar ca practica ne arata de prea multe ori altceva.
Asa ca sunt PESIMIST vizavi de PRESA in general dar am ramas moderat OPTIMIST pentru ca inca mai vad initiative pozitive. Fie oameni care inteleg fenomenul si trag semnale de alarma, fie oameni din presa care inca au deontolgie, rari, dar inca sunt.
Cred ca, romantic vorbind, presa si publicul consumator de presa se afla intr-o relatie de URA-IUBIRE sau, mai pragmatic, intr-un cerc vicios. Nu-s eu vreun specialist sa pun diagnostice – asa ca nu stiu daca e mai mult (sau prima cronologic) VINA CONSUMATORULUI pentru ca s-a tampit atat de tare incat nu mai cauta provocari, discutii constructive in „contradictoriu” care sa le deschida orizontul si nici vreo informatie reala/de calitate ci, mai degraba, cauta voci care sa-i confirme propriile pareri; la fel cum nu stiu daca a fost mai mult (sau prima cronologic) VINA PRESEI care s-a decis sa uite de rolul de educare si/sau de „caine de paza” (stiu-stiu, cliseu), pierzand si morala/coloana vertebrala/deontologia profesionala pe parcurs si a ajuns sa esueze intr-o zona mocirloasa si lipsita de credibilitate de jocuri de imagine / bani / influenta si/sau rafuiala politica si nu numai (tot pe bani si asta!).
Ah, ca sunt perfect constient ca peste tot, deci si in PRESA, exista diferite grade de profesionalism asa cum exista si nuante ale caracterului diferitilor jucatori este evident dar e o alta discutie.
Personal am o explicatie dar o voi pune mai la final.
O sa sune pesimist si cinic dar, in momentul in care orice om – ziarist sau cu alta profesie – trebuie sa munceasca 09:00 – 17:00 si la final de luna are nevoie de venitul ala ca sa isi traiasca viata … s-a cam TERMINAT cu alb vs. negru si incep zonele gri. Acum, unde se opreste compromisul pentru fiecare individ si cum poti deveni atat de fomist incat sa-ti bati joc de propria imagine si cariera nu insist ca stim despre ce e vorba.
Dar, ca sa concluzionez, nu am crezut / nu cred / nu voi crede NICIODATA in presa independenta 100%. Consider ca una astfel de concept NU (mai) EXISTA, nu mai are cum. Sau, cand apare (si mai apare, ceea ce este excelent) vreo oaza de independenta media e una de moment si nu va rezista. Pentru ca la final de luna vin chiria, vin utilitatile, salariile si impozitele sau … scot capul LACOMIA si mizeria umana. Si cineva se va oferi sa finanteze lucrurile astea – direct sau platind publicitate – si atunci si acolo s-a cam terminat cu independenta, inevitabil!
Nu ca-i rau sa ai actionari sau clienti de publicitate, doar ca astea de obicei nu-s compatibile cu independenta pe termen lung.
Si acum ABORDARILE mele:
– incerc sa citesc doar ACEA presa (indiferent de tipul de canal) despre care stiu sau reusesc sa identific cu cat mai multa precizie cine este in spate, ca finantator, ca sa inteleg mai bine cum sa ponderez ceea ce citesc.
Si ma feresc de oamenii/organizatiile cu surse neclare de informatie sau finantare; pentru ca nu as putea estima cu ce marja ce circumspectie trebuie sa iau un text sau o stire de la un astfel de furnizor.
– citesc TOATE tipurile de media, nu numai media aia care „zice ca mine”, pentru ca mi se pare important sa inteleg in primul rand cum gandeste si ce urmareste „adversarul”;
– paranoia e BUNA, asa ca nu ma las „amortit” de NICIUN jucator de presa, indiferent de cate ori a „avut dreptate” sau indiferent de cate ori „a avut aceeasi parere cu mine” … la un moment dat se vor schimba fie actionarii fie clientii platitori de publicitate si va ajunge altcineva la „carma” editoriala si vor aparea surprize la nivel de influenta si abordari;
– in final, orice-ar zice PRESA, pentru mine ramane doar mijloc decent dar departe de perfectiune prin care ma informez pe domeniile care ma intereseaza sau care ma pot atinge, in rest … o las la periferia vietii mele ca sa nu ma consume sau sa devina o preocupare in sine.
Dar si CONCLUZIA mea:
– pesonal cred cu tarie ca problema a plecat din interiorul PRESEI: „furnizorii” de PRESA sunt primii si/sau cei mai vinovati pentru ca au deschis usa compromisului mai mult decat era cazul dar ca si cosumatorul are vina lui doar secundara in raport cu prima categorie. Presa „veche” s-a deprofesionalizat si s-a tampit complet (de unde si compromisurile, mogulii media, etc.) iar presa „noua” a fost deturnata (daca o fi fost inventata cu scopuri nobile) pentru manipulare/spalare de creiere si pentru a face bani. Bineinteles ca nu absolutizam, peste tot exista si exceptii.
Niste exemple, fara nume, nu ca imi e mie frica sa le zic pe nume dar nu e cazul de un shit-storm aici:
– Mostra de cretinitate si lipsa de profesionalism la un mare canal TV, ieri: stire in prime-time ca niste unii de o anumita etnie s-au impuscat la o nunta in Germania si a murit un om; vinovatul, cetatean cu pasaport FRANCEZ, a fugit din Germania si s-a predat acolo ca sa fie judecat/condamnat in Franta (probabil) si nu in Germania; Ce zice prompteristul? Ca acei etnici din Clanul „cutare” ar fi „romani” si bla-bla-bla tot circul si scandalul si senzationalismul de rigoare. Eu, daca as fi fost redactor si profesionist ii dadeam afara pe aia care au scris textul strii si apoi TAIAM textul si ii obligam sa zica clar ca e vorba de un cetatean FRANCEZ, de etnie, care a facut toate mizeriile care ni se pun noua, ca romani, in carca de zeci ce ani.
– Mostra de lipsa de creier/profesionalism suprapusa pe orgoliu tamp la oameni din new-media: fereasca sfantul sa-i contrazici sau sa le atragi atentia ca „fura curent”, pentru ca se vor intampla urmatoarele: te INJURA ca pe maidan (mi s-a intamplat), te CENZUREAZA (blocat de comentarii, mizerii de raspunsuri, mi s-a intamplat si asta) ori isi asmut haitele lor de aplaudaci (ce-i aia hate-speach / instigare / discriminare???) sa te faca praf si pulbere … ma scuzati pe mine, ca si client de PRESA, daca nu contribui pe PATREONUL acestor personaje jenante care isi dispretuiesc publicul in timp ce pozeaza a fi „atlceva” in media … hai sa ne vedem de treaba!
– stim cu totii despre articole scrise in mod clar la comanda: schelete radioactive la Antipa intr-o perioada cu ceva manifestatii la Pta Victoriei, distrus reputatia unor oameni cu o saptamana inainte de alegeri, lovit in organizatii/persoane care trebuie daramate pentru ca sa nu mai aiba un punct de vedere sau forta la o eventuala negociere; chestii venite de la organizatii de presa care la un momnent dat pareau (mai) serioase doar ca sincronizarea lor zice ca independenta sau deontologia lor nu-i chiar ce ne-am inchipui noi; Ah, si astia, de obicei, vor abonamente/sponsorizari/etc. ca sa ramana „independenti”.
Multumesc pentru rabdare, ca iar m-am lungit!
Trăim pe aceeași planetă, respirăm același aer și totuși, realitățile noastre sunt atât de diferite încât uneori pare că viețuim în universuri paralele. Și suntem complet aerieni, mi se pare că în secolul în care avem toată informația disponibilă în 5 secunde, alegem să ne imbecilizăm cu viteza luminii. Împărțiți între decidenții puterii, oamenii preocupați… [mai mult]
Ai uitat de lumea celor care trăiesc în sărăcie lucie sau la limita ei, care baletează periculos între a-și hrăni copiii și a achita factura de curent. Votează și ei, ar fi și ei îngrijorați de direcția în care o ia planeta dacă nu ar avea altele mai stringente pe cap.
Conform tabloului tău am observat recent o mișcare de dute-vino între a doua și a treia categorie, unii nu mai știu cum să gestioneze stresul și anxietatea(cred eu) iar ceilalți s-au trezit că good vibes only nu sunt granted.
Pe mine a ajuns să mă înspăimâine cel mai mult bula celor ignoranţi. Pentru că atunci când bula lor se ciocneşte cu cea a bătrânilor care iau decizii în funcţie de interesele personale, ignoranţii devin foarte vocali şi foarte speriaţi. Brusc, stilul lor de viaţă e afectat. Problema e că fiind ignoranţi, vor accepta cea mai facilă şi rapidă soluţie pentru a reveni, din nou la starea de bliss, de „mindfulness sublim” în care ne facem că ne pasă de cei din jur.
Şi asta mă sperie, pentru că omul ignorant n-are răbdare şi timp pentru a se informa, va alege sloganul care sună cel mai catchy, care promite să rezolve probleme complexe în 2 timpi şi 3 mişcări. Şi aşa ajungem la situaţia din noiembrie, când am fost la o aruncătură de băţ de a alege un legionar preşedinte.
Dar sper să mă înşel, pentru că încă mai am o fărâmă de speranţă că nu suntem chiar atât de prostovani încât să uităm cum a arătat ţara aceasta acum 36 de ani.
….și să ne aruncăm imediat la cheltuieli de care nu avem nevoie, doar pentru a cumpăra lucruri care nu ne trebuie, ca să impresionăm oameni de care nu ne pasă (asta era un citat celebru, dar îmi scapă al cui). Revenind, m-am luat de la campania BCR cu necheltuitorii, care mi se pare una foarte… [mai mult]
N-am comentat deloc ce s-a întâmplat la recentele alegeri anulate, doar am atras atenția că ignoranța în era digitală ne poate face surprize neplăcute, cel puțin unora. Am tot urmărit ce s-a întâmplat ulterior, după primul tur și după anularea (momentan fără motive concrete și dovedite ale alegerilor) și cum s-a modificat, dacă s-a modificat… [mai mult]
Foarte bine spus! Chiar dacă contextul electoral poate părea uneori confuz sau tensionat, cred că ceea ce lipsește este un dialog real între părțile implicate și o înțelegere comună. E un paradox că, în ciuda tuturor progreselor, mulți nu reușesc să aprecieze tot ce am câștigat, iar alții sunt prinși în trecut. Sunt de acord că, de multe ori, politicienii din toate taberele nu reușesc să comunice eficient cu cetățenii, iar în final suferă toți cei care nu se regăsesc în niciunul dintre taberele astea. Viitorul poate fi întunecat, dar cred că schimbările mari vin dintr-o comunicare sinceră și constructivă. Abia aștept să văd ce va aduce următoarea perioadă!
Ca orice om de marketing, știu o regulă de trei simplă, care e cumva universal valabilă: – pentru ca o campanie să aibă succes trebuie să plece de la un insight puternic și să adreseze o tensiune reală. Ce vedem acum, zilele astea, alegerile astea, sunt în totalitatea lor o campanie de succes. În ultimii… [mai mult]
Ai surprins exact esența problemei – deconectarea dintre Bruxelles și cetățeni. Birocrația exagerată și regulile absurde devin simboluri ale unui sistem care pare să fi uitat pentru cine lucrează. Și, cum bine ai punctat, acolo unde liderii europeni lasă un vid de încredere, populismul și suveranismul vin cu răspunsuri simple, dar atrăgătoare.
Totuși, cred că întrebarea cheie este: UE poate cu adevărat să se reformeze într-un mod semnificativ sau va continua să ignore aceste semnale de alarmă până când va fi prea târziu? Istoria recentă ne arată că schimbarea vine doar când „sistemul” simte presiunea directă – vezi Brexit sau valul de partide naționaliste care câștigă teren în Europa.
În orice caz, soluțiile propuse sunt de bun simț și, dacă UE ar începe să le aplice, ar putea opri această derivă spre extremism. Dar are voința să o facă? Asta rămâne de văzut
În era digitală în care ne aflăm, excelența în marketing, comunicare sau social media nu mai ține doar de creativitate, ci și de cunoștințe solide despre lumea în care activăm. Dar ce facem atunci când ignorăm realitățile sociale, politice sau culturale și ne ascundem în spatele unui feed plin de postări estetice, dar goale de… [mai mult]
Articolul ăsta pune punctul pe „i” și lovește exact unde trebuie. Ai explicat foarte clar de ce în era digitală nu mai e loc de ignoranță, mai ales pentru cei care lucrează în marketing, digital și comunicare. Dacă pretinzi că „stăpânești internetul” și că ești expert în trenduri, dar habar n-ai cine este Călin Georgescu sau cum ajung anumite figuri să domine conversația publică, atunci ai o mare problemă.
Mi-a plăcut mult ideea că feed-ul nostru e un filtru, dar și o capcană. Alegem ce vedem, dar asta nu înseamnă că realitatea se schimbă doar pentru că noi ignorăm anumite aspecte. Iar comparația cu un copil de clasa a șasea care folosește TikTok doar pentru distracție e genială – fix asta e senzația când vezi oameni care se declară surprinși de ascensiunea unor personaje obscure, dar influente.
Andy din pacate CG11 este nu doar din sistem ci din conducerea lui.
Inainte de 1989 omul pleca din Romania in strainatate cand avea chef.
Si-a facut studiile in strainatate pe bani grei, valuta pe care in anii aia doar serviciile si oamenii promovati de ele o aveau. Apoi ajunge rapid sa lucreze in guvern si sa stea la aceeasi masa cu Iliescu, Nastase si alti oameni de la conducerea sistemului.
Are venituri declarate de circa 9.000 lei impreuna cu sotia in luna octombrie insa are proprietati imobiliare de peste 3 MILIOANE DE EURO, banii pentru ele fiind obtinuti din tranzactii cu oameni din servicii, partide sau informatori ai securitatii. Gen in anii 2000 cumpara cu 20 mii de euro o vila pentru care pretul pietii e de 10 ori mai mare si peste 4 ani o vinde la triplul pretului pietii cu peste 900.000 euro tot sistemului!
Cum crezi ca ajunge un inginer pedolog sa lucreze la ONU intr-o functie de conducere propus de statul roman adica tot de sistem ? Vrei sa spui ca in anii ’90-inceputul anilor 2000 Romania era condusa de tehnocrati care promovau meritocratia si oameni capabili si pregatiti ?
Pe scurt CG ESTE SISTEMUL in cea mai pura forma a lui, folosit de sistem pentru sistem !
Acum șase luni, am trecut de la un Samsung Galaxy S22 la un iPhone, frustrat de lag, momentele de freeze și o baterie care nu impresiona. Spre deosebire de S21, S22 a fost unul dintre cele mai proaste telefoane cu care mi-a fost dat să interacționez. Prost la nivel dalmațian de prost. Eram entuziasmat să… [mai mult]
O recenzie sinceră și directă, exact genul de feedback de care ai nevoie când te gândești să schimbi ecosistemul. E clar că nici Android, nici iPhone nu sunt perfecte, iar experiența reală bate de multe ori marketingul agresiv.
Punctul tău despre lag și blocaje pe iOS este foarte interesant, mai ales că majoritatea fanilor Apple susțin sus și tare că asta nu se întâmplă. Dar adevărul este că orice device, indiferent de optimizare, poate avea momente de freeze sau bug-uri, mai ales după update-uri.
Pe partea de baterie, aici chiar ai punctat un avantaj major pentru iPhone – autonomia a devenit mult mai bună față de modelele mai vechi. Că nu mai mori cu încărcătorul după tine în fiecare seară e un pas mare înainte.
OnePlus 7 rămâne un etalon pentru tine, și pe bună dreptate – multe flagship-uri mai vechi de la OnePlus au fost niște best buy-uri incredibile. Din păcate, cum ai zis, de la „flagship killer” au devenit „flagship overpriced”.
Trăim într-o eră în care tehnologia ne cunoaște mai bine decât credem. De la telefoane inteligente care ne monitorizează locația și aplicații de sănătate care ne măsoară ritmul cardiac, până la brățări și ceasuri inteligente care urmăresc activitatea fizică, nivelul de stres și calitatea somnului – suntem mereu conectați la datele noastre. Aceste dispozitive ne… [mai mult]
Pare a fi titlul unui discurs de TEDx sau vreun tratat de filozofii amatori, dar nu e așa, este o concluzie la care am ajuns după ce m-am perpelit suficient de mult și am făcut o grămadă de overthinking pe subiectul ăsta. Și, culmea, lumina mi-a aprins-o o carte de ficțiune, Biblioteca de la miezul… [mai mult]
Cryptoprocta ferox
La nivel de concept da, 100% de acord ca Revolut a fost o idee buna. As merge mai departe si as spune ca a fost o idee buna DINCOLO de sau MAI MULT decat obiectul de activitate in sine, pentru ca a fost o sfidare la adresa sistemului bancar care a fost fortat sa inteleaga ca bancile incremenite in timp si functionarii anchilozati sunt de domeniul trecutului. Si ca alegerea era simpla – ori bancile traditionale erau dispuse sa faca ceva (printre care si „blasfemii” de genul hai sa mai umblam putin pe la profit ca sa dam curs de schimb mai bun la plati in/din valute diferite sau niste comisioane mai putin nesimtite, etc) ori riscau sa dispara.
Bun, vine intrebarea logica: daca Revolut a fost noul Mesia al tranzcatiilor financiare, de ce nu au dat faliment 50% din bancile lumii in primele 12 luni de functionare a lui Revolut? Pai pentru ca actul de a-mi pune banii in grija organizatiei „cutare” e MULT mai mult decat despre servicii bancare, dincolo de orice alte detalii, este despre INCREDERE. Si, la capitolul incredere, Revolut a fost, si ramane, o chestie gri cu actionari dubiosi. Care nu doar ca NU garanteaza – daca ceva merge prost – ca se va rezolva problema ci, mai rau, nici nu prea ai cu cine sa te „certi” daca iti fug niste bani din cont. Sunt multe incidente cu conturi blocate pentru suspiciuni de spalare de bani (am ras grav la asta), bani fugiti de prin conturi si pagubiti ramasi cu buza umflata sau zvonuri care legau Revolut-ul de Rusia acum ceva vreme.
Eu am alta abordare – nu ma intereseaaza numele furnizorului sau platforma pe care o folosste, De la un furnizor de servicii tip bancar VREAU urmatoarele chestii:
– SIGURANTA ca banii mei sunt acolo si nu se poate intampla nimic rau si/sau in afara controlului meu;
– LOGISTICA eficienta care se traduce in comisioane mici sau deloc/viteza in tranzatii/curs bun/dobanzi/etc;
– GARANTIA ca furnizorul meu ma protejeaza DOAR PE MINE si INTERESELE MELE.
Daca la pct 1 & 2 sunt discutii si nuante – Revolut batea pe toata lumea la pct. 2 dar era pericol vizavi de pct 1 – eu consider ca evolutia fulminanta in RO a lui Revolut a fost data in PRIMUL rand de faptul ca, pana la mutarea pe IBAN-uri romanesti, nimeni si sub niciun motiv nu-si putea baga nasul in contul meu de revolut. Pe simplul motiv ca era o entitate straina care nu lua pozitia de „Drepti!” nici in fata ANAF si nici a BNR (*). Pentru mine ASTA era selling-point-ul si, in momentul in care au inceput sa deruleze operatiuni in parteneriat cu Libra Bank si apoi sa mute fortat clientii pe IBAN de RO … s-a dus orice magie sau orice motiv sa risc sa-mi tin banii la „niste unii” pe care nu puteam sa-i trag la raspundere dar care au luat si decizia sa se „puna capra” in fata autoritatilor.
Bancile romanesti (indiferent de nationalitatea capitalului sunt o apa si-un pamant, un rau necesar, nu vad deosebiri majore. Asa ca de vreo 15 ani incoace am un cont la o banca, imi este indiferent care e aia, acolo unde imi vireaza banii angajatorul (Comisioane zero pe conventie de angajat), si mai lucrez cu inca una ca back-up.
Avem in familie un card Revolut pe care-l folosim strict in strainatate – punem RON pe el cand plecam si facem plati indiferent de moneda locala, pentru ca e cursul bun si ma ajuta sa ma limitez la bugetul stabilit. In rest nu ma (mai) intereseaza abosolut deloc serviciile lor pentru ca ei au plecat de la ceva care NU era nici banca si nici main-stream, au fost primii doar ca … intre timp s-au sucit si vor si ei sa fie banca/main-stream.
SALT (ca veni vorba) este BT, or fi ceva diferente nu zic ca nu, dar practic … aceeasi Marie cu alta palarie. Daca SALT ar fi fost vreodata o alternativa reala la Revolut, aparea cand Revolut inca folosea IBAN-uri de UK si ASTA impiedica ANAF / BNR / executori / etc sa-si bage nasul in conturile in care eu NU am chef sa-si bage nimeni nasul (**). SALT a aparut dupa ce Revolut a trecut cu japca la IBAN-uri romanesti pentru ca altfel nu ar fi putut concura niciodata impotriva Revolut pe piata din Romania.
Am auzit si analizez conditiile la vreo doua alte variate, care par a fi azi ceea ce era Revolut-ul acum vreo 2-3 ani – repet, ma intereseaza in PRIMUL rand sa nu-si bage nimeni nasul in banii mei – dar nu-s convins inca pe partea de siguranta … mai vedem, mai vorbim.
(*) De ce este sistemul bancar elvetian mama & tata sistemelor bancare din lume? Pentru ca … INCREDERE … contul meu e doar al meu, este anonim / parolat / whatever si, in general, bancile elvetiene NU raspund la solicitarile tertilor despre clientii lor. Poa’ sa vina oricine sa ceara/caute bani sau sa incerce sa ia acei bani de-acolo … in principiu va fi trimis la plimbare si NU SE VA INTMAPLA nimic daca nu vrea CLIENTUL acelei banci. Inclusiv acum, la 80 de ani de la terminarea WW II – pe motiv de confidentialitate client-banca – nu se stie clar ce bani (aur, actiuni, obligatiuni sau alte titluri) au rulat nazistii prin bancile elvetiene si nici cat din sumele alea mai sunt si acum „sub cheie” in bancile elvetiene sau cine a beneficiat de acele sume. Da, poate ca e gresit conceptual dar pentru mine, ca si client care face bani 100% din munca, banca trebuie sa ma serveasca PE MINE (inclusiv sa ocolesc pe cine vreau eu sa ocolesc) si … scopul scuza mijloacele.
(**) Nu-s nici nebun si nici evazionist. Dupa ce statul imi ia banii pe taxele legate de salariu – de care tot nu beneficiez cine-stie-ce ca la spital merg la privat pe bani – consider ca mi-am facut datoria fata de oricare stat din lumea asta. PESTE salariu, daca ar fi cazul … este treaba mea si nu are statul de ce sa-i bage nasul in banii mei. Ah, daca statul vrea mai mult, nu zic nu apriori, doar ca trebuie sa ma convinga ca merita mai mult si deocamdata nu e cazul.