Dacă secolul trecut a fost denumit ”secolul vitezei” pentru rapiditatea cu care societatea, cultura, știința și altele s-au dezvoltat, acum lucrurile s-au modificat un pic.
A apărut internetul și liberul acces la conectivitate și oamenii au realizat că au dreptul la a avea dreptate acolo. Și nu numai.
Nu știu dacă ați observat și voi, dar suntem înconjurați de oameni nemulțumiți. Din orice, pentru orice, din ce în ce mai mulți.
Oameni care se plâng când nu merge netul, oameni care atunci când merge netul se plâng că nu au 4G, au doar 3G. Oameni care se plâng că e prea cald afară vara și care iarna se dau cu fundul de pământ că e prea frig. Oameni care se plâng că e prea caldă mâncarea, când ar putea aștepta 5 minute să se răcească. Și tot așa.
Avem oameni care se plâng din mașină de traficul infernal din oraș. Ei fiind singuri în mașină, în trafic.
Avem oameni care se plâng din orice, plânsul și nemulțumirea lor fiind deja scrise în ADN, au depășit de mult statutul de reacție, este deja o stare de spirit.
Da, știu, eu mă plâng de ei pe net. Fac la fel. Dar cumva simt că trebuie scris undeva, că dacă ne tot înveninăm mintea și spiritul cu nemulțumiri, s-ar putea să realizăm peste niște zeci de ani că am trăit pentru a fi nemulțumiți și de fapt am ratat tot din ce înseamnă viața.
Problema e ce facem cu ei. Dacă le spui, se supără pe tine. Dacă alegi să-i ignori, nu te lasă ei să trăiești. Dacă alegi să te separi de tot de ei, rămâi cu din ce în ce mai puțini prieteni.
Deci, care e calea? Că deja nu mai suport, nu se mai poate așa!
foto via shutterstock
Eu am crescut intr-o familie cu unii vesnic nemultumiti. Complicat, greu de explicat, dar asa sunt unii oameni: acri, manipulatori, care sug emotional si financiar. Ma gandesc ca cei ce traiesc permanent in mediul asta, asa devin, asa se construiesc. Cum starea de vaicareala ocupa spatiu si timp si creier, nu mai e loc si de gasit solutii.
In jur am prieteni optimisti si pozitivi, oameni de actiune. Nu ca nu li s-or intampla chestii nasoale si lor, ba uneori cred ca tocmai lor (oamenii ce actioneaza) li se intampla mai multe 🙂 , doar e riscul meseriei.
Personal, consider ca a fi fericit si multumit e o alegere. Creierul e limitat, eu aleg sa mi-l umplu de ganduri frumoase, si sa ramana putin loc pt nemultumiri, accept ca pot sa ma schimb si imbunatatesc pe mine.
Am ajuns sa vedem ca lumea se plange din orice si peste to pentru ca nimeni nu ii baga in seama. Doar unul ca tine mai apleaca urechea catre ei. Daca institutiile ar functiona normal, ar exista resurse pentru a rezolva lucrurile firesti si astfel nu ar mai exista plangeri si implicit plangaciosi. Am vazut asta afara. Am intrebat cate reclamatii au ei. Nici una! Pentru ca lucrurile sunt facute de la inceput cu rspundere si bine. Stiti lucrurl bine facut? De ce nu a pus si pe hol? Pentru ca a facut treba pe jumatate. Dorele?
Le-am pus unor oameni amarati lumina.Gratis. si unu se plangea ca n-are bec ŞI pe hol. A zis ca ne reclama la primarie. Desi el pana la varsta de 65 de anu sau 70 cati avea, traise cu lampa pe gaz. Astia suntem! 🙁