Tratat de educație financiară pentru părinți și copii. Sau părinți cu copii

Una din provocările părinților care au copiii deja la școală este presiunea socială care rezultă din „dar ceilalți copii au/primesc/aduc și eu nu”.

Și discuția asta se poartă de la haine, deși există o ținută recomandată ferm, nu uniformă, dar o clasă de haine permise până la telefoane, device-uri deștepte și mai știu eu ce se găsește pe ordinea de zi a frustrărilor că ceilalți copii au și al tău nu are voie să aibă.

În tot acest proces, am idenfiticat, însă, o zonă pe care o putem exploata ( nu pe copilă, pe zonă) ca să facem și niște educație financiară, și anume prânzul. Unde, pe lângă masa pe care o primesc la cantină, își pot cumpăra suc, cartofi prăjiți sau desert, separat, cu bani cash.

Și am început de la mic la mare. Am început cu 3 lei, cât costa un suc, bani pe care să-i aibă în permanență în portmoneu.

Apoi am crescut la 5, la 7 ( suc are voie de două ori pe săptămână iar cartofi prajiți doar o zi pe săptămână, vineri) fără nici un incident.

La 10 lei am avut primul incident, a dat 10 lei pentru suc și cartofi prajiți, și nu a primit restul. Despre ce calitate umană trebuie să ai ca să furi 3 lei de la un copil, e altă discuție.

Și vine copilul ofticat acasă, că a dat 10, nu a primit rest și nu a avut curajul să spună nimic, dar nu i se pare corect, că nu mai are bani de suc pentru ziua următoare, că 3 lei era sucul ei.

Și iată primele 2 lecții de educație financiară aplicate în concret: valoarea banilor și conștientizarea lor.

Nu am certat copilul, nu am reacționat în nici un fel, doar i-am spus că pe viitor să spună când trebuie să primească rest, să vorbească cu un adult, profesor, supraveghetor din preajmă și se va rezolva cumva.

Nu am încetat să-i dăm bani, când pleacă în excursii avem grijă să aiba bani la ea, sume mici, cât să nu atragă în nici un fel atenția, dar nici să fie vreun moment în care să se simtă exclusă sau mai prejos de ceilalți copii care se opresc la o înghețată și ea nu și-ar permite.

De asemenea, pușculița e sfântă, tot ce înseamnă monedă se capturează și se duce la purcel.

Este un pic greu startul, recunosc, pentru că stai cu grijă și îți faci idei multe și diverse despre cum se va descurca cu banii, oare sunt prea mulți, sunt prea puțini, va deveni răsfățată sau câte și mai câte.

Dar, cu cât începem mai devreme să îi învățăm pe cei mici despre bani și responsabilitatea financiară, cu atât mai bine pregătiți vor fi pentru viitor.

Este important să începem să-i responsabilizăm pe copii cu bani încă de la vârste mici, precum 7 ani?

Eu zic că da, pentru că îi ajută să construiască o bază solidă pentru viitor. Învață de la o vârstă fragedă despre economisire, investiții și bugetare, iar aceste abilități îi vor însoți pe tot parcursul vieții lor. Cu cât încep mai devreme, cu atât mai mult timp au pentru a dezvolta o înțelegere profundă a finanțelor personale.

Apoi, e vorba de dezvoltarea obiceiurilor financiare sănătoase, pentru că educația financiară nu se referă doar la învățarea conceptelor teoretice, ci și la dezvoltarea unor obiceiuri financiare sănătoase. Învățând copiii să economisească, să cheltuiască cu înțelepciune și să planifice pentru viitor, îi ajutăm să evite datorii inutile și stresul financiar în viitor. Copiii care învață obiceiuri financiare sănătoase de la o vârstă fragedă sunt mai puțin predispuși să facă alegeri financiare nepotrivite în viața de adult. Nu o zic eu, o zic specialiștii, și aici mă uit la Școala de Bani.

Și pe măsură ce copiii învață să gestioneze banii și să-și asume responsabilitatea pentru finanțele lor, vor câștiga încredere în sine și independență.

Zic și eu.

Uneori simt nevoie să precizez chestia asta, dar articolele publicate în secțiunea Liliput sunt un fel de jurnal de peste ani, o cronologie a experienței mele de părinte. Poate mă voi opri la anul, la 14 ani ai copilului, la majorat sau niciodată. Dar este în mare parte despre mine, pentru mine.

Dacă pot ajuta și pe alții cu categoria asta, e un bonus de care mă bucur nespus.