Prima dată am intrat în grandiosul teatru când eram mic. Cred că începusem şcoala dar nu cu foarte mult timp în urmă şi până atunci fusesem numai la Teatrul Cărăbuş, adică teatrul de păpuşi al urbei mele natale. Ţin minte că într-o sâmbătă al meu tată a decis să schimbe macazul şi să mergem la Maria Filotti.
Primul sentiment pe care l-am avut a fost de teamă, pentru că era foarte mare. Cel puţin pentru mine. Nu mai ţin minte ce piesă am văzut însă mi-a placut foarte tare de oamenii de pe scenă şi am zis că o să mai vin.
După ce am intrat la liceu mi-am ţinut promisiunea, în cei patru ani nu cred să fi lipsit la vreo piesă de la TMF, iar vreun an am avut şi ocazia să lucrez acolo. Am fost prezent la multe premiere, am văzut două ediţii din Festivalul Zile şi Nopţi de Teatru la Brăila şi mi-am făcut prieteni acolo. Prieteni de care îs tare mândru şi pe care ador să îi văd pe scenă cum joacă cu acelaşi entuziasm şi transmit o dragoste nemărginită publicului care încarcă sala la fiecare reprezentaţie. Acelaşi public care îi îndeamnă şi îi obligă în acelaşi timp să fie cei mai buni. Dovada o reprezintă numeroasele premii pe care aceşti prieteni ai Brăilei le câştigă peste tot în ţară şi străinătate.
De curând am aflat că situaţia teatrului nu este tocmai pe roze, cauzele fiind diverse, de la administraţie locală până la echipa managerială. Neînţelegeri, probleme de comunicare internă, diverse interese sau chiar lipsa de interes pentru acest nucleu al culturii brăilene ar putea pune în pericol o tradiţie care dăinuie încă din 1850. Ceea ce pe mine nu mă poate decât întrista, pentru că sunt foarte multe oraşe în România care şi-ar dori un teatru ca Maria Filotti şi nu-l au. Sper ca totuşi cei responsabili de bunul mers al lucrurilor să ajungă la un consens pentru ca sălile de la TMF să fie pline multă vreme de acum încolo. Şi pentru ca prietenii brăilenilor, actorii, să poată fi în continuare obligaţi să fie cei mai buni pentru cei ce îi aplaudă minute în şir.
Cortina nu trebuie să cadă niciodată definitiv la Maria Filotti.
Teatrul Maria Filotti poate fi găsit şi pe facebook sau twitter. Şi asta nu face decât să ma bucure.
0 comentarii Adaugă comentariu
n-am mai fost de cativa ani la teatru! Si multumesc ca mi-ai amintit de teatrul de papusi… tin minte ca am fost la gradinita si cand eram in scoala primara.
Maria Filotti e un „muzeu de cultura” a orasului nostru!