Am fost invitat săptămâna trecută la o conferință despre energie regenerabilă, denumită foarte frumos „Winds of change”, organizată de Romanian Wind Energy Association (RWEA). Recunosc că m-am dus cu oarecare scepticism, gândindu-mă că voi asista la discuții interminabile fără aplicabilitate imediată.

Dimpotrivă, am aflat niște lucruri îmbucurătoare, care merg spre pozitiv.

De exemplu, România va trebui să asigure cel puțin 34% din  consumul de energie, din surse regenerabile, in 2030. Mai avem ceva muncă până să depășim 50%, dar aici contextul e complicat, un pic. Pentru că e trebuie avut în vedere și contextul social și economic, e nevoie de reconversie profesională, poate relocare, dezvoltare durabilă.

Unii oameni își vor pierde joburile, dar trebuie pregătiți să le poată face pe cele care vor apărea. Tot în domeniul energiei, dar una e să fii miner, alta e să fii tehnician de eoliene.

Vântul este cel mai ieftin producător de energie, de aici și amploarea câmpurilor eoliene, mai ales din Dobrogea, care este un ținut binecuvântat în domeniul ăsta.

La nivel de uniune europeană, am reușit, că e un merit comun, să reducem emisia de CO2 cu 1.3%. Nu e mult, dar e o reducere, ceea ce trebuie să ne bucure și să ne motiveze spre mai mult. ( Giles Dickson – CEO, WindEurope )

Și dacă suntem la capitolul UE, subvenția la nivel comunitar pentru energie verde este undeva la 50 de miliarde de euro, bani care pot fi folosiți pentru dezvoltare, investiții sau tehnologie. ( Henrik Dam – Policy Officer, DG Energy, European Commission )

Pentru că 2019 este anul în care suntem la finalul curbei de învățare ( aici am citat dintr-o prezentare a unei tipe super deștepte de la Bloomberg New Energy Finance) în materie de tehnologia energiei verzi, ne rămâne doar să construim cât de rapid putem.

In 2017 investițiile în petrol erau 900 MLD, in energie verde 800 MLD și prognozele spun că vom depinde într-o oarecare măsură de combustibilii fosili încă 40 de ani, dacă nu accelerăm procesul de dezvoltare al energiei din surse regenerabile. ( lulian lancu – Presedintele Comisiei pentru Industrii şi Servicii din Camera Deputaților )

Putem scădea dependența de fosili și prin energie nucleară, care acum se presupune a fi sigură și suficient de avansată din punct de vedere tehnologic încât să nu reprezinte vreun pericol pentru umanitate.

E nevoie de legislație care să sprijine dezvoltarea, nu să pună frane prin autorizații și proceduri greoaie.

Romania are si expertiză si cunoștințe și context că sa devina leader în materie de energie regenerabilă. Pe lângă devoltarea capacității de producție, alte obiective ar fi digitalizarea industriei, crearea de capacități de stocare,

Așa cum spuneam mai sus, un mare challenge e contexul social, joburile pierdute în mine, reconversie profesională, creerea de noi meserii. Dar nu e nimic de nerealizat, trebuie să fim optimiști că putem prinde chiar și noi vremurile în care peste 50% din energia consumată în România va fi din surse verzi.

Aici trebuie să avem și noi un aport, presiune pe autorități, pe guvernanți, să asigure context favorabil dezvoltării în această direcție cu prioritate.

Conferința asta a fost ocazia care m-a făcut să iau în considerare o mașină electrică, văzând chestiile alea de la ENEL X, care pot fi montate cam oriunde, chiar dacă stai la bloc. Și am aflat că un „plin” pe electric ar fi cam 23 de lei. Și dacă tot am zis de ENEL, trebuie spus că Enel conduce tranziția energetică la nivel global – prin acțiunile și modelul său de business,
inovează pentru trecerea de la un sector energetic global bazat pe combustibili fosili la unul cu zero emisii de carbon

În România, Enel produce energie regenerabilă prin intermediul a opt parcuri eoliene și patru parcuri fotovoltaice. Practic, poți avea energie verde de la un capăt la altul al lanțului, de la producție până la consumul acestei energii într-un vehicul electric. Deloc rău.

Cam bine, nu?