Şi nu vorbesc de typos, adică acele greşeli care apar cauzate fiind de grabă sau de vreo tastatură pusă pe glume. Vorbesc despre acele greşeli care apar cu regularitate în exprimarea scrisă a unora.
Din punctul meu de vedere, să faci unele greşeli impardonabile de folosire a limbii române reprezintă o ruşine maximă pentru orice persoană care are pretenţia să fie respectată de societate. De asemenea, căutarea de scuze mi se pare josnica. Nu poţi să vii şi să spui că nu pui foarte mare preţ pe gramatică, pentru că tu eşti de meserie chimist sau programator şi educaţia îţi este în cu totul altă parte decât în cele ale umanului având în vedere că timp de 12 clase, limba română a fost materie obligatorie de studiu.
Am dat teze, examene de admitere în liceu şi bacalaureat. La BAC a fost materie obligatorie, susţinută atât scris cât şi oral. Tot de-a lungul celor 12 clase studiate, am trecut prin nişte ore de citire, scriere după dictare şi am avut lectură obligatorie. Majoritatea am fost şi la câteva şedinţe de meditaţii, pentru a fi siguri că vom trece cu notă mare peste examenul de bacalaureat.
Imi e aproape imposibil să cred că în 12 ani de „limba şi literatura română” materie obligatorie nu putem rămâne măcar cu atât- cu stăpânirea scrierii corecte* gramatical.
In cazul în care se dovedeşte că totuşi exprimarea corectă e o pălărie mult prea mare pentru unii, acest fapt nu denotă decât ignoranţă sau prostie. Sau ambele.
Insă, dacă stăm şi privim în jurul nostru cu un pic de atenţie, ponderea analfabeţilor de succes creşte de la an la an. Incepând cu politica de vârf şi terminând cu persoane publice care se vor modele de urmat pentru posteritate. Şi dacă astfel de persoane continuă să existe şi să ţină capete de afiş, nu este decât vina celor care îi susţin şi încurajează.
*corectură venită de la Arhi
0 comentarii Adaugă comentariu
Eu fac greseli impardonabile ….. si ce daca , nu am pretentia de a fi respectat de societetea romaneasca iar la urme urmei : ” haomo sum et nihil humani at me alieno puto” cum au spus adavaratii romani
Andrei, felicitări pentru articol. Aproape nimic de adăugat așa că risc o întrebare: diacriticele? În contextul a ceea ce ai scris, diacriticele nu sunt și ele obligatorii?
Ba da. Imi pun cenusa in cap acum si promit autocorectia.
Am două obiecţii, de fapt doar una, pentru că cealaltă a venit de pe twitter.
1 Scriai pe twitter că s-au mai liniştit apele în online. Nu s-au liniştit, e doar sâmbătă seara.
2 N-ar fi rău să foloseşti diacritice, asta a venit de pe twitter.
Textul excelent.
Esti constient ca nu ai un text corect?
N-am inteles cui se adresa.
stai tu relax, ca articolul şi-a atins ţinta
Vorbe frumoase, întenție lăudabilă dar îți lipsesc și ție cîteva virgule.
Totuși, ar fi bine dacă cei vizați ar fi în stare să discearnă și să înțeleagă ce le-ai spus și că te-ai adresat lor.
Pentru că, în viața noastră cea de toate zilele, există, d.p.d.v. al gîndirii și al aplicării curente a acestei calități umane, NUMAI patru categorii de oameni:
– cei ce știu că știu.
– cei ce știu că nu știu.
– cei ce nu știu că știu.
– cei ce nu știu că nu știu.
În vizorul textului tău se găsesc tocmai indivizii din această ultimă categorie pe care , din păcate, nu cred că se vagăsi cineva să-i convingă de acest lucru. Mai degrabă cred că se poate reuși a face un rîu să curgă la deal decît pe aceștia de întunericul din a lor ”mansardă”, acolo unde becul nu se poate aprinde niciodată.
Așa că, buna ta intenție s-ar putea traduce printr-o plastică- expresie consemnată cumva astfel: ”a te lupta cu morile de vînt” sau ”a vorbi ca Moise-n pustiu”.
Mi-a făcut, totuși, plăcere să citesc ceea ce ai scris și te rog să nu te superi pe mine pentru observația de la începutul textului meu.
Dimpotrivă, nu aş avea de ce
nu e cumva `scrierii corecte`?
Cred că mai există o categorie. Cei care știu că nu știu și nu le pasă…
Cred ca mai grava e lipsa de logica vs. greseli (typos sau greseli impardonabile, dupa cum zici – desi nu dai niciun exemplu).
m2c