Îmi făceam o recapitulare a chestiilor scrise de-a lungul celor 6 ani, în categoria Liliput de pe acest blog, pentru că aș vrea să fac o reorganizare a blogului.
Și mă uit cum am evoluat, de la entuziasm, la întrebări, la frustrări, la soluții, la momente în care m-am dat super deștept și momente în care am fost foarte prost. Cum e și normal, de altfel, să se întâmple.
Dar, la final, am realizat că 6 ani mai târziu, pe lângă un copil minunat și o relație excepțională, m-am mai ales cu un lucru foarte bun pentru viața mea ( sau a noastră): disciplina, mai ales financiară.
O dată cu venirea copilului, s-au schimbat radical prioritățile, perspectivele și abordarea.
A urcat, pe primul loc, copilul.
Să fie asigurat, să știm că avem bani pentru grădiniță, în fiecare lună ( acum am scăpat), bani de mâncare, bani de îmbrăcăminte, de haine, de orice.
Abia apoi vedeam ce mai facem noi, dacă ne rămâne de distracție sau de cumpărat chestii de care nu avem neapărată nevoie, dar pe care ne-ar plăcea să le avem.
Bineînțeles, asta nu înseamnă că gata, viața ta se termină odată cu venirea copilului pe lume, ci dimpotrivă, trebuie să știi să tratezi momentul cu mindsetul potrivit.
Faci un cont de economii, schimbi modalitatea de abordare, întâi plătești facturile, te asiuguri că are copilu ce mânca, ce îmbrăca și apoi te gândești la câte beri ai voie să bei în fiecare weekend.
O schimbare radicală pentru mine, care eram sufletul petrecerilor și care făceam zeci de mii de kilometri anual pe drumuri spre mare sau munte, să petrecem până la zi, să devin atât de asumat și precaut, uneori chiar critic și exigent cu banii alocați distracției.
Acum s-au relaxat cumva lucrurile, grădiniță nu mai plătim, pentru că am ales o școală de stat și lucrurile au devenit un pic mai relaxate. Au apărut 2 antrenamente de plătit, dar tot nu e aceeași presiune.
Dar, cu toate astea, disciplina financiară a rămas și vreau să fie în continuare o constantă din viața noastră.
În plus, acum au începu să apară alte dileme, deocamdată subtile, dar care ne pun mintea la antrenament, De exemplu, ce facem peste câțiva ani, dacă va vrea să studieze în străinatate? Nu știu dacă se pune problema de liceu în străinătate, dar de facultate sunt toate șansele.
Și atunci, nu pot să nu mă întreb deja, cum voi putea eu să-mi susțin copilul la 18 ani dacă va vrea să studieze afară, fără să aibă presiunea unei burse care să îi acopere costurile? Am început deja să vorbesc cu alți oameni care deja trăiesc chestia asta, au copiii la studii în străinătate, să aflu ce presupune, cum e procesul și ce e de făcut. Știu, poate suna ciudat, că mai sunt 12 ani până atunci, dar momentele trec greu și anii repede.
Așa că disciplina financiară trebuie să ne ghideze viețile pentru încă niște ani, de aici înainte.
Pentru că schimbările în bine trebuie păstrate și încurajate.
Articolul face parte din campania Inteligență Financiară de la BCR.
