S-a discutat intens în ultima vreme despre responsabilitate. În offline, dar mai ales în mediul online, unde se duce un război pe mai multe fronturi, cu mai multe forțe ale responsabilității implicate în bătălie. Influenceri, companii, watchdogs, utlizatori simpli, toată lumea are o părere despre cum ar trebui să arate responsabilitatea în mediul online și nu doar acolo. Dreptul la libera părere a devenit mainstream de când s-a democratizat comunicarea și au apărut platformele care au dat tuturor oportunitatea să vorbească oricui.

Și așa apar bulele, care nu sunt altceva decât vechile găști de la scara blocului sau bisericuțele de la birou, supradimensionate, care acum permit interacțiunea și aproprierea oamenilor care sunt la kilometri sau mii de oameni distanță, dar sunt uniți de aceleași viziuni, valori sau misiuni.

Revenind la responsabilitate acum, o cerem deși dăm de multe ori senzația că nu știm exact ce să cerem și cum ar trebui să arate acțiunile responsabile.

Așteptăm reponsabilitate de la influenceri, vedetele și modelele pe care le-am descoperit pe internet și de la companiile care îi susțin financiar pe acești influenceri. Dar fiecare așteaptă ca responsabilitatea să vină de la celălalt.

Dar ce înseamnă responsabilitatea, în contextul mediului online? Am putea spune, pe scurt,  că înseamnă să nu inciți la încălcarea regulilor, înseamnă să ai o conduită echilibrată, fără excese, fără acte teribiliste, fără provocări sau instigări, să servești drept model comunității care găsește inspirație în activitatea ta.

De unde ar trebui să vină responsabilitatea, în lipsa capacității platformelor sociale de a se auto-reglementa în acest context, în care toată lumea fuge după expunere și interacțiune  și acordă tot mai puțină atenție calității conținutului distribuit acolo?

Răspunsul este simplu și complex în același timp, pentru că ne aflăm în mijlocul unui cerc vicios. Am putea spune că exigența ar trebui să vină de la comunitate, cei care urmăresc, dau like, dau share și fac engagement. Dar ei intră acolo pentru a se amuza, în majoritatea timpului, pentru a vedea ce „trăznăi” au mai făcut idolii lor de pe intenet și ce ar putea face și ei, pentru a putea aspira la titlul de „influencer” între prietenii lor.

Am putea spune că filtrarea ar trebui să vină de la influenceri, care trebuie să conștientizeze că dincolo de vedete de internet, au și povara educării publicului lor, care, așa cum am stabilit, găsește inspirație în ei.

Sau, la final, am putea spune că răspunderea pentru conduitele responsabile este în curtea brandurilor, celor care validează influencerii cu care colaborează și pe care îi susțin, îi sponsorizează sau le încredințează componenta de branding/awareness/promovare acestora.

Responsabilitatea poate fi un obiectiv tangibil atunci când în echilibrul evaluărilor va exista și componenta calitativă a conținutului diseminat în mediul online. Atunci când acțiunile sau campaniile digitale nu vor mai fi evaluate doar din punct de vedere cantitativ ( mii de likes, milioane de views, zeci de shares) ci când cineva va sta și se va întreba ce rămâne după aceste cifre seci dintr-un raport.

Până vom reuși să deslușim enigma responsabilității altora, e important să fim responsabili, întâi față noi înșine, apoi față de cei apropiați iar la final față de comunitatea în care trăim.

Online sau offline.

Photo by Jack B on Unsplash