Dacă nu vă plac, de ce mai faceți copii?

Articol din categoria: ca la noi

De când circulă vestea că urmează un moștenitor al imperiului, auzim tot felul de reacții. Cei mai mulți se bucură și felicită și ne încurajează că va fi greu, dar bine. Ăștia sunt dintre cei mai mulți, sinceri dar bucuroși.

Mai sunt prietenii ăia apropiați, care sar repede cu miștouri, că se răzbună karma pe mine, că tre să mă apuc să învăț regimul armelor și așa mai departe. Și ei sunt simpatici, că doar na, dacă nu te iau la mișto prietenii ceva faci greșit. Adică s-ar putea să nu ai.

Eh, acum urmează ăștia care mă enervează la culme. Fataliștii, ăia veșnic nemulțumiți de care scriam ieri, care încep să-ți turuie de cât de nasoală e viața de după naștere.

Practic s-a terminat tot, nu mai există altceva, o sa fie un chin, un calvar. Și mai mult de atât, o sa vedem cum ni se vor distruge viețile, ce să mai, e gata totul. Copilul ăla vine și singurul scop al său în viața aia de ghemotoc mic e să își distrugă părinții.

Știu, va fi greu, va fi cu oboseală și cu nopți nedormite. Va fi cu griji și emoții. Dar știu sigur că va fi și cu bucurii și zâmbete care mai mult ca sigur vor compensa cele rele.

Deci, repet întrebarea din titlu: dacă nu vă plac copiii și nu vreți să renunțați prea ușor la zona voastră de confort, de ce mai faceți copii? Să vă fie doar o povară în spate de care să vă plângeți toată viața?

foto via shutterstock

17 comentarii Adaugă comentariu

  1. #1 Comentariu nou

    zi-le ca sunt retarzi. si asta doar pentru ca ei considera ca viata lor trebuie sa fie o continua petrecere, netulburata de nimic

  2. #2 Comentariu nou

    Îți spun eu de ce. Pentru că sunt genul de oameni care au un parcurs, o listă de bifat. Casă, mașină, copil. Nu contează ce își doresc pentru că ei vor să dea cu bifa, să fie „în rândul lumii”.

    De aia. Și după își vor învinovăți copiii.

  3. #3 Comentariu nou

    Șterge tu un i de la învinovăți și să zicem că azi am fost analfabetă.

  4. #4 Comentariu nou

    Am 2 fete. Daca nu ar fi avut nevasta-mea probleme uterine, ne mai doream inca vreo 2. Pentru ca nimic nu se compara cu momentele pline de bucurie cand te joci cu cele mici, cand iti rad, te iau in brate, se uita la tine cu ochi mari si simti iubirea din priviri.
    Trebuie sa fii tare prost sa treaca cei mai frumosi ani pe langa tine si tu sa stai cu gandul in alta parte. Din pacate vad astfel de cazuri in fiecare zi dar, vorba antevorbitorilor mei, pentru multi „parinti din greseala” (asa prefer sa ii denumesc), copiii astia au venit pentru ca trebuiau sa intre cumva in randul lumii. Si uite asa apare o generatie noua de tineri frustrati si posibil abuzati (cel putin psihic) pentru ca s-au nascut in familiile nepotrivite.

  5. #5 Comentariu nou

    Pregateste-te pt cei care iti vor da sfaturi despre ‘cum se creste un copil’. Sa vezi atunci ce misto e, cand toti au pareri despre ce si cum tb sa faci. Ah si cei mai ”guralivi” sunt fix aia care nu au copii.
    E distractie mare cu astia.
    Succes! 🙂

  6. #6 Comentariu nou

    Ce frumos (vestea)!

    Felicitări 🙂

  7. Eu m-am insurat in 2006, de ziua mea (la 42 de ani). In 2008 a aparut Andrei.
    Daca stiam ce bine este sa fii insurat si cu copii, cred ca nu implineam 18 ani si ma insuram.
    Andrei imi zice Morocanila cand il mai cert.
    Eu lucrez de acasa si este destul de greu sa faci ceva cand „ataca trupele”, dar incerc sa ma adaptez.

  8. #8 Comentariu nou

    Nu imi plac copiii si nu fac. Nu judec pe cei care au opinii contrare. E o chestiune de alegere. Vrei si poti, atunci faci copii, nu vrei si atunci nu faci. E gresit? Sunt un ticalos egoist care traieste degeaba?
    Am 40 de ani si sunt casatorit de 15 ani. Imi iubesc sotia, ea ma iubeste, nici unul nu dorim copii. Trebuie sa fie problema altcuiva, care trebuie, musai, sa-si dea cu parerea?
    Daca vei avea avea un copil si te si bucura perspectiva, ma bucur pentru tine. Totul e bine cand se termina cu bine. Nu era trist sa vina un copil cand nu-l doreai?

  9. #9 Comentariu nou

    Felicitari! 🙂 Si reciteste textul asta din cand in cand , dupa nastere :))
    Fara gluma acum, oricat ar fi de greu, e important sa vezi mereu lumina de la capatul tunelului. Trec si noptile albe, si momentele de „ce se intampla?! o fi bine, o fi rau?!”, dar pana trec, par o eternitate si iti spui „in ce m-am bagat?!”
    Sau poate o sa aveti noroc, eu pe asta pariez, si o sa fie simplu si lin, cum se intampla la unele familii norocoase. Semn ca nu e karma chiar asa de suparata 🙂

  10. #10 Comentariu nou

    Felicitari. Sarcina si nastere usoara sotiei.

    Dupa 2 ani jumate (aproape) de ‘mamicenie’ iti spun sincer ca e SUPER misto cu copil. Nu-s noptile chiar nedormite (acu’ depinde de copil, de parinti etc.). E drept ca nu a dormit o noapte cap-coada de cand s-a nascut mostenitoarea, dar ma trezesc o data pe noapte, baga la mat niste lapte si nani. Adorm instant.

    E mult de alergat, mai ales daca tii sa te ocupi cat mai mult de copil, dar e suportabil.

    Momentele alea misto insa is foarte multe si te fac sa uiti si de oboseala si de micile neplaceri.

  11. #11 Comentariu nou

    Pentru ca sunt niste imbecili facuti gramada si puiesc fara sa se gandeasca la consecinte ( ori nu le pot intelege ). Isi bat singuri cuie in talpa si apoi se vaieta ca ii doare.

  12. #12 Comentariu nou

    pentru ca…
    1. Vaslui : bautura si lipsa de contraceptie
    2. Bucuresti : exces de ciumegeala si curvasarie
    3. In restul tarii : Ca sa ai cu ce umple wall-ul de pe facebook

    PS. Asigurare de viata & Educational Savings Accounts … sunt defapt lucrurile cu care ar trebui sa-ti ocupe timpul

  13. #13 Comentariu nou

    …ocupi*

  14. #14 Comentariu nou

    Si pe mine m-a reconfigurat copilul. Mi-am dorit, m-am adaptat, m-am redescoperit si reinaltat.
    Ca e greu? stiu, ca daca nu ar fi, nu s-ar povesti :).

    In rest, ma uit in jur: unii insa nu isi dau seama in ce se baga …. ( is aia care au bunici si bone pe langa, copiii loviti, parintii urla etc). Mai e si o categorie ce nu e nemultumita de nimic, pe astia ii evit 🙂 .

  15. #15 Comentariu nou

    este greu sa cresti un copil, multe nopti nedormite, etc, dar partile bune intotdeauna le intrec pe cele rele. cand iti zambeste copilul iti pune Dumnezeu mana in cap. nu mai zic cand mai creste si vine sa-l iei in brate sau sa-l pupi.

    am fost in categoria „mi se termina viata daca fac un copil”, iar dupa ce l-am facut m-am tot intrebat de ce am amanat atat. pt ca schimbarea se produce si in mintea ta, iar viata este muult mai frumoasa acum.

  16. #16 Comentariu nou

    O fac desi nu vor datorita presiunii. Societatea, prietenii, colegii, toti ii preseaza, ii chinuie si ii culpabilizeaza pana cand cedeaza si fac copii. Ceea ce nu e drept, dar unii oameni sunt slabi si nu au puterea de a spune NU vreau. Si atunci traiesc cu chinul, regretul, nervii si restul. Oameni slabi . E rusinos pentru ei si e rusinos pentru cei care ii chinuie si ii obliga sa faca ceva impotriva vointei lor. Viata fiecaruia e a lui si nu e corect sa-i spui tu ce sa faca si sa-l admonestezi daca nu o face. Asta e rautate, lipsa de empatie si prostie .

Adaugă reply - nFo

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.