Am o pereche de ghete înalte pentru toamnă-primăvară, care mi s-au dezlipit la spate și pe care mi le-a dus Maru la o cizmărie de lângă atelierul ei, să mi le lipească și să le coasă.
Deși primul instinct a fost să le arunc și să-mi iau altele, am avut un moment de luciditate și am zis că n-are rost să dau iar câteva sute de lei pentru o problemă care se rezolvă cu câteva zeci. 80 mai exact.
Azi mă duc eu la dl cizmar să verific statusul ghetelor mele, că dimineața pe motor e cam friguț, dar nici de bocanci și m-ar ajuta să le am cât mai repede.
Domnul cizmar mi-a spus că mai durează, că are și altele de făcut înaintea alor mele. Și-mi arată cu mâna spre 4 sacose d-alea mari de mega, pline cu încălțări care așteptau să fie reparate.
Nu-mi sunt gata ghetele, mai aștept, dar m-a bucurat să vâd câtă treabă are omul ăla și câți oameni încă își repară încălțămintea.
Și m-aș bucura șă aflu că au la fel de multă muncă și croitorii și electroniștii și alți meseriași care sunt pe cale de dispariție, odată cu venirea valului de consum rapid peste noi. Să mai și reparăm, nu doar să înlocuim.
3 comentarii Adaugă comentariu
Da, au de lucru, si unii dintre ei taxeaza bine de tot
Si imi pare rau sa vad ca orice ministru al educatiei are alte lucruri de facut decat sa insiste cu reimplementarea scolilor profesionale, care sa scoata meseriasi in toate domeniile
Stiu, totul se arunca si se cumpara altele noi intr-o economie dintr-asta de consum, „pe ieftineala”. Dar nici nu e o solutie sa scoatem din liceele teoretice doar… teoreticieni!
Zice-se în târg că trebuie să se indice pe ambalaje gradul de reparabilitate, la tot spațiul UE.
Și-apoi ce facem? Folosim, reparăm, nu mai aruncăm, nu mai poluăm, nu ne mai încălzim?
Prea repede schimbăm tot …
mai sunt ateliere de cizmarie? credeam ca au disparut de mult si ei ca si alti mici meseriasi