Exact așa cum scrie și în titlu, nicicum altfel. Dacă în perioada școlii mi se tot spunea ba Cârciumaru, ba Ciubotaru, ba Cismașu, acum mă lovesc de altă problemă: numele spus cu diacritice.
De confuzia Cismaru cu Cizmaru nu mai zic nimic, e oarecum normal să existe. Dar mă enervează oarecum atunci când îmi este stâlcit, atât în scris cât și vorbit. Și se pune diacritică și iese ciȘmaru.
Nu, Andrei ciSmaru. Punct.
Mă duc să-mi odihnesc cazul acum.
0 comentarii Adaugă comentariu
Al tau macar e usor de pronuntat. Sa vezi ce lupte duc eu cu al meu nume de familie care nu numai ca trebuie dictat pe litere de fiecare data, ci si corectat din Tlipea, Chipea, Clipa, Lipea.
ma copii, voi habar nu aveti cum e sa te cheme Ametcea…
Haha, buna asta Arhi. Nici prenumele nu poti sa spui ca te ajuta 🙂
Facem test. Megem in AFI si strigam unul dupa celalalt pe numele de familie. Sa vedem la care din noi isi intoarce lumea capul 🙂
nu e prea placut sa iti poceasca cineva numele stiu cum e .. o pateam mereu :))
@cristian chiar ca :))
cred ca stiu de ce iti ziceau in liceu „Cârciumaru” – acolo nu e cred ca e vorba de vreo confuzie :))
bine ca nu te cheama Jose Conseco sau Kunta Kinte