Salut. Pentru că tot citesc chestii mai mult sau mai puțin pertinente despre ce înseamnă să fii părinte, despre cum să fii părintele perfect, în general sfaturi, în particular, unele de la oameni care nu au copii, hai să-mi dau cu părerea, din tranșee, cum ar veni.
Te/Vă bate gândul să faci/faceți un copil, dar nu știți exact la ce să vă așteptați? Hai să-ți spun câteva chestii pentru care nu te pregătește nimeni și nimic în lume, oricât de mult ai încerca să studiezi pe tema copilului. Chestiile de mai jos sunt destinate exclusiv taților, mamă n-am fost până acum, deci nu pot să vorbesc și în numele lor.
- Nu te pregătește nimeni pentru naștere. E horror, dar util, în același timp. Cimentează foarte bine relația dintre voi doi după ce asiști la tot procesul și realizezi ce presupune. Și n-am leșinat!
- Nu te pregătește nimeni pentru prima clipă când îți ții copilul în brațe. Abia atunci am simțit că mă lasă picioarele.
- Nu te pregătește nimeni pentru drumul copilului spre casă. Nu cred că am mers cu mai mult de 30km/h, nici la examen nu am mers atât de corect.
- Nu te pregătește nimeni pentru prima zi cu copilul acasă, când efectiv ești panicat de mori, că ai impresia că nu știi absolut nimic și ești un părinte de doi bani și așa mai departe și ce-o să te faci tu.
- Nu te pregătește nimeni pentru primul scutec schimbat. Dacă faci greșit, dacă ridici greșit copilul, dacă ștergi prea tare, dacă ridici prea brusc?
- Nu te pregătește nimeni pentru prima baie a copilului. Nu e prea mic? Nu e prea slab? E destul de caldă apa? Nu opărim copilul? E destul de cald în casă?
- Nu te pregătește nimeni pentru primul somn. Eu am ajuns, de la somn de tăiai lemne pe mine, să am momente în care, în somn, o aud pe kiddo cum se întoarce în pat. Fără babymonitor. Doarme bine? Doarme prea bine? Doarme suficient? Doarme prea mult? Noi, la un moment dat, l-am sunat panicat pe Baciu să-l întreb dacă e normal să doarmă copilul de 4 ore deja. Ne-a calmat doamna Baciu, care ne-a zis să don’t poke a sleeping monster.
- Nu te pregătește nimeni pentru prima răceală.
- Nu te pregătește nimeni pentru primul mers la urgență
- Nu te pregătește nimeni pentru primele tratamente
- Nu te pregătește nimeni pentru prima spitalizare
- Nu te pregătește nimeni pentru prima febră serioasă
- Nu te pregătește nimeni pentru primele chicoteli
- Nu te pregătește nimeni pentru pusee, pentru salturi mentale, regresii de somn și, în special, pentru puseul de 3 luni ( asta e complicat pentru că atunci realizează copilul că e în outside world și devine complicat)
- Nu te pregătește nimeni pentru prima întoarcere pe burtă
- Nu te pregătește nimeni pentru primele zâmbete
- Nu te pregătește nimeni pentru primii pași de-a bușilea
- Nu te pregătește nimeni pentru primele căzături, primele lovituri
- Nu te pregătește nimeni pentru primele momente când vezi că bebelușul se transformă și începe să facă chestii independent. Să bea apă, să mănânce, să se joace.
- Nu te pregătește nimeni pentru primii pași. Timizi, la început, apoi grăbiți, apoi în fugă.
- Nu te pregătește nimeni pentru primul „Tata!”
- Nu te pregătește nimeni pentru primele cuvinte
- Nu te pregătește nimeni pentru primul „taaati!”
- Nu te pregătește nimeni pentru momentul când intri pe ușă, de la job, și cineva vine râzând spre tine, cu brațele deschise
- Nu te pregătește nimeni pentru acea ușă deschisă la dormitor, la 07:30, într-o zi de sâmbătă și pentru un strigăt de luptă: ”trezește-te, taaaaaati!” de la un țânc cu părul în ochi și cu un iepure spânzurat de urechi într-o mână.
- Nimeni nu te pregătește pentru nimic. Nici acum nu mă simt pregătit pentru ce urmează, dar voi fi aici.
Așa că nu mai citiți tâmpenii pe net și nu mai calculați cos de x la puterea 9, ca să aflați când e momentul potrivit pentru un copil și pentru când vă veți simți pregătiți. If you feel so, just do it! If not, enjoy your beer!
10 comentarii Adaugă comentariu
Doar daca ai stat inchis intr-un beci si te-ai trezit langa ea cu 1h inainte de nastere. Daca ai parcurs tot procesul de la futut, la simtit primele miscari, la participat la ecografii si mai departe daca petreci timp cu copilul, esti cam pregatit. Il cunosti, iti dai seama ce urmeaza sa faca, ce-i place, ce program are… Nimic nu vine dintr-o data.
Da, nu te poti pregati pentru ceea ce a patit alioja(cazul descris la cetin)
inginer sau programator?
om cu capul pe umeri si cu simtul realitatii
bine tu, Ironman
Disclaimer: sunt femeie si nu traiesc in Ro.
90% din chestiile naspa descrise mai sus pot fi scutite daca ai un minim de planificare si suport financiar: cezariana, nu nastere naturala – si nu mai trebuie sa asisti la un spectacol horror pentru ambii parinti. Scutece, schimbat, baie etc – doua bone 24/7, (bonus: doi bunici), casa mare in care oricum si daca tipau toata noaptea tot nu-i auzeam. Raceala, spitalizare – nu sunt obligatorii. Unii copii le fac, altii nu (experienta personala).
Chestille misto descrise de tine sunt intr-adevar, misto. Dar in experienta mea ele au fost definitorii si nu partile naspa, in contextul in care nu am facut copii pana cand nu am avut o situatie financiara excelenta (nu traiesc in Romania; am plecat cand eram in liceu). Societatea vestica iti imprima mantra ‘nu faci copil pana cand nu ti-l permiti’ = adica pana cand nu ai bani de bone, masini, casa cu multe camere, gradina, zona cu verdeata, gradinita si scoala privata. Pare imposibil, dar daca ai doua salarii de peste 100k atunci da, merge. Si multa lume in lumea americana si anglo-saxona are salarii de peste 100k, ele sunt middle class si foarte realizabile. Adevaratul bogatas e pe la 1m and above.
In concluzie: banii ajuta. Faci copii cand ai bani sa-i cresti fara sa-ti amarasti tu viata, si atunci cresterea lor va fi mult mai pozitiva si usoara (presupunand ca nu sunt disabilities sau ce i s-a intamplat lui Alioja).
daca s-a inteles ca m-as fi plans de partile mai grele, e aiurea, ca nu m-am plans niciodata de nimic. and we did it fara bone, fara prea mult sprijin extern dar suntem all good.
Copii mici, probleme mici.
Al doi-lea crește singur printre voi, între timp! :))
Tu ai dat ochiul pe studiul acesta?
https://pressone.ro/traiul-decent-ce-inseamna-si-cati-romani-si-l-permit/
Din vari motive desuete, nu au băgat Bucureștiul și mediul rural SAU măcar să fi făcut trei studii deodată.
Pot sa confirm mare parte din ce ai zis( mai putin partea cu tinutul in brate si lasatul picioarelor) ca eram intinsa la pat si nu imi simteam picioarele…dar per total e foarte accurate. De 2 ani tot zic ca o sa scriu si eu undeva in online(sa ramana scris) tot ce se intampla intr-un cuplu dupa ce se naste copilul si ma refer la lucruri pe care nu ti le spune nimeni. Si noi am fost ca loviti de viituura pentru ca alti parinti lasa sa se vada doar partea frumoasa si nu spun si cat de greu e. Exact ca si tine, nu ma plang, pentru ca experientele cu copil nu au termen de comparatie cu altceva si efortul l-am luat ca atare comparativ cu recompensele de fericire.
Am la munca colege ale caror mame practic le-au crescut copilul, dar imi dau mie sfaturi cum sa procedez cu episoadele de furie, de razvratire, de boala. Incerc pe cat posibil sa nu jignesc si sa le ignor, pentru ca e clar ca altcineva a gestionat pentru ele o situatie grea si ele stiu doar teoria. E usor cand bunica sau bona ii explica de ce trebuie sa luam un medicament sau sa punem un termometru, de ce trebuie sa ne spalam pe dinti…dar nu veau sa ma gandesc cu cine vrea copilul ala sa doarma noaptea.